A fi sau a nu fi (de)convertit?

Share:

Fenomenul pe care îl numim, provizoriu, „deconvertire” există. Spun provizoriu pentru că termenul „deconvertire” este, întrucâtva, alunecos. Spun că există, fiindcă părăsirea bisericii se vede și se poate măsura sociologic, statistic și în alte moduri. Cel mai grav, așa-numita „deconvertire” se măsoară prin lacrimi și inimi frânte. Lacrimi, deopotrivă, de partea celor ce pleacă și de partea celor ce rămân în biserică.

Nu îmi voi ascunde poziția teologică în privința acestui subiect și voi enunța deschis că nu cred într-o adevărată deconvertire.

Nu îmi voi ascunde poziția teologică în privința acestui subiect și voi enunța deschis că nu cred într-o adevărată deconvertire. Convertirea și deconvertirea sunt un dublet în care, întotdeauna, un termen este adevărat și unul fals. Avem, fie convertire adevărată și deconvertire falsă, fie „deconvertire” (rețineți ghilimelele) adevărată și „convertire falsă”. Intuiți deja, poate, că nu suprapun convertirea cu „venitul la biserică” și, nici, deconvertirea cu „părăsirea ei”. Dar ce este convertirea, fiindcă, nu-i așa, totul ține de definirea și înțelegerea termenilor?

Convertirea, după cum înțeleg eu, se referă la o lucrare spirituală – supranaturală – de transformare și înnoire a ființei umane decăzute. Această transformare este mai mult decât o ameliorare sau „îmbunătățire” a omului – mai degrabă este o „creație nouă” (2 Cor. 5:17) ce implică o „naștere de sus”, dumnezeiască, (In. 1:13; 3:3), asociată cu credința personală în Persoana și lucrarea lui Isus Hristos (In. 30:31) și cu pocăința de păcate (FA 2:38), în baza unei veritabile transformări a gândirii umane (metanoia, cf. Rom. 12:1-2). Cu alte cuvinte, omul convertit nu descoperă ceva ce deținea deja, pe undeva, sub sedimentele de granit ale păcatului, nu deschide un „sertar al convertirii” care era acolo de la bun început. Omul convertit primește o viață nouă (pe care nu o mai avusese, cf. 1 In. 5:12), se unește prin credință cu Hristos (Cel cu care nu se mai unise, cf. Gal. 2:19-20), este pecetluit cu Duhul Sfânt (pe care nu-l mai cunoscuse, cf. Efes. 1:13) și primește daruri spirituale pentru a-i sluji pe semeni (1 Cor. 12:4-6).

Aș spune că principalul motiv pentru care oamenii părăsesc bisericile este acela că ei nu au fost niciodată, cu adevărat, acolo… Cum de altfel, mulți au rămas încă în biserică, fără a fi cu adevărat în Ea.

Această lucrare amplă este produsă, simultan, prin voința suverană a lui Dumnezeu (Ioan 6:44) și răspunsul responsabil al omului (Mt. 11:28; Mc. 1:14), iar Dumnezeu se angajează să o ducă la bun sfârșit (Flp. 1:6). Omul nou se angajează și el în aceeași direcție fiindcă în el „funcționează” un principiu nou (cf. Flp. 2:12; 2 Cor. 4:16; Col. 3:19), al vieții și al înnoirii, ceea ce înseamnă că este contrar naturii omului convertit să se de-convertească. După cum un om care se naște fizic pe pământ nu se poate „de-naște” (el poate doar să moară, ceea ce nu e cazul în privința omului spiritual), tot astfel, un om născut spiritual nu se poate de-converti.  Nu există un fel de tastă „undo” pe care să poți apăsa și să te deconvertești!

Dacă definim „convertirea” în termenii membralității sau frecventării unei biserici, sau chiar în termenii unor credințe și practici religioase, atunci omul, cu siguranță, se poate deconverti. Dacă o înțelegem însă în termenii unei transformări radicale prin regenerare spirituală, omul născut din nou nu se poate deconverti. Acesta e, din punctul meu de vedere, un mit.

Este adevărat că mulți oameni părăsesc bisericile, unii pentru că încetează să mai creadă, iar alții optează pentru ceea ce sociologa britanică, Grace Davie, numea „believing without belonging” (a crede, fără a mai aparține unui grup). De ce fac ei asta? E o problemă mult prea complicată și dureroasă. Fără a intra în detalii, pot aminti aici problema limbajului religios, fariseismul modern, legalismul, lipsa de transparență și autenticitate, instituționalismul, secularismul, influențe ale postmodernismului etc. Nu îmi propun să intru în aceste detalii.

Orice «deconvertit» este un potențial fiu risipitor, așa că nu trebuie să ne grăbim cu judecăți și etichete finale.

Mai degrabă, aș spune că principalul motiv pentru care oamenii părăsesc bisericile este acela că ei nu au fost niciodată, cu adevărat, acolo. Au fost membri în biserica vizibilă, instituțională, dar nu și membri în comunitatea celor convertiți. Cum de altfel, mulți au rămas încă în biserică, fără a fi cu adevărat în Ea. Unii vor rămâne acolo până la moarte, fără să fi fost mădulare ale Trupului lui Hristos. Deci, problema nu este dacă pleci sau rămâi în biserică, dacă te convertești sau te deconvertești sociologic; întrebarea reală este aceasta: „Ai fost, cu adevărat, convertit sau nu?” „Ai, cu adevărat, o credință salvatoare?” Apostolul Pavel le scrie corintenilor:

Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă cercați-vă. Nu recunoașteți voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteți lepădați. (2 Corinteni 13:5)

Sigur, rămâne discuția despre „fiii risipitori”. Ei sunt, consider, convertiții care rătăcesc o vreme. Pot să pară deconvertiți, dar nu sunt. Poate sunt doar flămânzi după iubire și/sau obosiți de păcate. Într-o bună zi, ei vor veni acasă, iar Tatăl va alerga să îi întâmpine, ca întotdeauna, cu brațele deschise. Orice „deconvertit” este un potențial fiu risipitor, așa că nu trebuie să ne grăbim cu judecăți și etichete finale. Doar Dumnezeu, în suveranitatea și înțelepciunea Lui, îi cunoaște pe cei care sunt ai Săi. Să îi iubim, deci, pe toți deconvertiții și să ne rugăm pentru ei să-și vină în fire. Poate nu sunt deconvertiți, sunt doar „risipitori” pentru o vreme …

Susține revista Convergențe!
Vrem să lărgim echipa și să tipărim cele mai bune materiale.

Alege moneda

Alege suma

Doneaza prin Revolut

0730020283

Memorează numărul în agenda telefonului tău iar apoi folosește aplicația Revolut pentru a face o donație.
*Menționează "Donație Convergențe"

Plată cu OP

ASOCIAȚIA DECENU.EU

CUI: 37579166

NR. ÎNREG: 15/A/10.03.2017

LEI: RO21INGB0000999906900531

EUR: RO98INGB0000999906931543

SWIFT : INGBROBU

Share:

Leave a reply