Când și cum se scrie istoria baptiștilor din România

24 March 2024

Apariția lucrării de peste 2.300 de pagini a lui Mihai Ciucă – Baptiștii din România. Pionierii, 3 volume, Oradea, Casa Cărții, 2023 – este unul dintre macrofenomenele anului confesional 2023 din mediul evanghelic românesc, „un eveniment istoric în sine” (Emil Bartoș).

Este, în același timp, un semn de excelență, de speranță, într-o țară în care, literalmente, corupția ucide. Mihai Ciucă, plecat dintre noi de doi ani, ne provoacă, prin această reușită în fața căreia ne înclinăm, să ne reevaluăm aspirațiile și modurile în care purcedem la împlinirea lor. Ne înclinăm și în fața Editurii Casa Cărții din Oradea, care și-a asumat excepționalul demers editorial.

Cu ocazia Congresului Baptist de la Cluj din 17-18 aprilie 2007 a fost lansată ediția într-un volum (936 pagini, Editura Făclia): Istoria baptiștilor din România 1856-1989, de Alexa Popovici. Până la apariția lucrării lui Mihai Ciucă din 2023, macrovolumul lui Alexa Popovici din 2007 a fost standardul și stindardul baptiștilor postdecembriști. Alături de Alexa Popovici, Ioan Bunaciu e numele care „strălucea” pe firmamentul baptist.

Partea a II-a a cărții lui Ion Bunaciu din 1995, Istoria răspândirii credinței baptiste (editată oribil – nu numai pentru anii ’90, ci chiar ’60 – de către Editura Universității din București,), intitulată Bisericile creștine baptiste din România după 1944. Oameni, fapte, întâmplări, este o perspectivă consistentă asupra mediului confesional baptist din perioada postbelică și este asezonată cu 30 medalioane biografice despre „slujitori mai deosebiți din bisericile baptiste”.

La sfârșitul primului volum, Mihai Ciucă prezintă 18 medalioane biografice despre principalii pionieri baptiști români. Iată un posibil proiect editorial, cu cele două rânduri de medalioane biografice. Sau, pe Internet, o rubrică despre figurile principale din istoria baptiștilor români, prea puțin cunoscute (sau deloc) în rândul generațiilor pre- și postdecembriste.

Constantin Adorian și Iosif Țon sunt cele mai importante figuri din istoria baptiștilor români in secolul XX, generate de contextul celor două evenimente majore: Unirea și Revoluția. La Congresul din 28-29 mai 2015 a fost lansată lucrarea Constantin Adorian – Un lider baptist român vizionar, de Daniel Mariș (rectorul Institutului Teologic Baptist din București) și Teodor Colda. Nu avem însă nicio biografie a lui Iosif Țon.

Un volum de aproape 700 de pagini – Istoria bisericilor baptiste din România – a apărut în 2006, cu Ioan Bunaciu ca editor, fiind „rezultatul muncii unui vast colectiv de pastori, diaconi, conducători de biserici și studenți de la școlile noastre teologice”.

Marius Silveşan a publicat în 2012 volumul Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), singura lucrare despre istoria baptiștilor din România care pare suficient de modernă pentru a fi prezentă în cultura română. Cartea are la bază teza de doctorat a autorului.

De asemenea, Vasile Bel și Daniel Stoica au produs împreună un volum despre istoria Seminarului Baptist: Istoria unui secol de educație teologică baptistă în România.

În 2018, la Editura Polirom, a apărut macrovolumul (aproape 800 de pagini) Omul evanghelic: o explorare a comunităților protestante românești, editori: Dorin Dobrincu (director general al Arhivelor Naționale ale României în perioada 2007-2012) și Dănuț Mănăstireanu, volum pe care Teodor Baconschi l-a întâmpinat astfel: „Felicitări autorilor și coordonatorilor acestei dense analize academice dedicate comunităților evanghelice din România. Proiect de referință, care luminează o lume aproape ignorată de «majoritari»”.

Aceasta este actualmente cartea de referință pentru istoria baptiștilor și penticostalilor din România. Ignorată atât de masa mono-tonă a ghetoului pocăiesc, cât și de starurile oficiale ale Cultului Baptist.

Toate aceste cărți, din a doua parte a postdecembrismului românesc au anticipat, mai mult sau mai puțin, momentul decembrie 2023, când Pionierii lui Mihai Ciucă a pus piatra de mormânt a exercițiului istoriei baptiștilor în stil Popovici și Bunaciu, deschizând orizontul pentru abordări de un alt standard.

Omul evanghelic și Pionierii ne-au adus, în sfârșit, în secolul XXI. Nu sunt proiecte realizate de entități confesionale, ci rezultatul unei munci imense depuse de persoane.

Pionierii e, în triplă ipostază, o carte stufoasă. Ceea ce e o calitate din punct de vedere al cercetătorilor, dar un defect pentru omul mediu. Nu există, în continuare, o istorie a baptiștilor români (sau a evanghelicilor români) care să fie un instrument normal de comunicare cu coreligionarii baptiști (și cu cultura română).

Din nou, rămâne în seama Internetului evanghelic să facă conexiuni astfel încât lucrarea lui Mihai Ciucă să nu rămână doar un obiect remarcabil pe un raft de bibliotecă, alături de alte astfel de obiecte, precum Istoria lui Alexa Popovici, ci să lumineze mintea și inima baptiștilor români, care reprezintă principala falangă a (post)protestanților români, aducând cu sine responsabilități importante.