Ce a învățat Isus de la femei

Distribuie:

V-ați gândit vreodată la faptul Isus, Învățătorul, a învățat, la rândul Lui, pe parcursul întregii vieți? Și că a învățat nu doar din Scripturile evreiești, ci și din natură și din interacțiunea cu alți oameni? V-ați gândit vreodată că sunt lucruri pe care le-a învățat din conversațiile avute cu femeile pe care le-a întâlnit? Nu, nu doar copil fiind, și nu am în vedere numai deprinderi practice.

Ce a învățat Isus de la femei? Poate că ar fi bine ca, înainte de a citi mai departe, să vă opriți un pic și să meditați la această întrebare. Ce ați răspunde?

În ultima carte a lui James F. McGrath, What Jesus learned from women [Ce a învățat Isus de la femei], apărută în 2021, autorul alege câteva dintre femeile cu care S-a întâlnit Isus și, în loc să ne dezvăluie ce au avut ele de învățat și care sunt adevărurile care le-au schimbat (fundamental sau doar în parte), pune o întrebare mai puțin obișnuită și răstoarnă astfel felul nostru de a privi lucrurile: Ce a învățat Isus de la femei?

Poate că ar fi bine ca, înainte de a citi mai departe, să vă opriți un pic și să meditați la această întrebare. Ce ați răspunde? Desigur, pentru unii poate fi șocantă însăși afirmația subînțeleasă că Isus ar fi învățat, mai ales după o anumită vârstă (unii aleg vârsta de 12 ani, alții iau ca reper începerea lucrării publice). Poate că sunt și cititori care cred că problema ține numai de conținut: Isus nu putea învăța de la alții adevărurile care țin de identitatea, mesajul și misiunea Sa. Pentru alții poate fi scandaloasă afirmația că Isus ar fi învățat de la femei. Sigur sunt și credincioși care vor susține că trebuie să rămânem strict la textul scris și, de vreme ce evangheliile nu ne spun nimic despre acest lucru, nu are rost să intrăm în speculații. Alții (și poate că cei mai mulți) nu-L percep deloc pe Isus ca fiind om adevărat, cu trup și suflet uman, împărtășind condiția noastră de ființe limitate și capacitatea de acumulare a cunoștințelor și experienței.[1]

În dezvoltarea ideilor sale, James McGrath pleacă de la câteva premise. În primul rând, Isus a fost om în deplinul sens al cuvântului… Apoi, Isus a fost evreu.

Dar să vedem ce ne spune cartea lui James McGrath. Trebuie specificat clar încă de la început că autorul este interesat de Isus personajul istoric, pe care își propune să-L descopere folosindu-se de datele oferite de evanghelii, de alte scrieri de mai târziu și de imaginație. Oricât de ciudat pare la prima vedere, acest demers nu este totuși străin de oricine a citit relatarea faptelor lui Isus, a acceptat istoricitatea lor (parțială sau totală) și a încercat să înțeleagă cele întâmplate acum aproape două mii de ani în contextul istoric și cultural al vremii.[2] Autorul își începe fiecare capitol cu o ficțiune istorică captivantă, produs și mijloc de testare al reconstrucției sale istorice (care, dacă este corectă, ar trebui să poată fi transformată într-o narațiune plauzibilă), menită să ne introducă în narațiunea care urmează a fi analizată.

În dezvoltarea ideilor sale, James McGrath pleacă de la câteva premise. În primul rând, Isus a fost om în deplinul sens al cuvântului și, potrivit textului din Luca 2:52 și experienței oricărui învățător bun, a crescut în înțelepciune toată viața și a manifestat smerenia celui dispus să învețe (p. 100). Apoi, Isus a fost evreu și, în anumite etape ale vieții, a împărtășit acele înțelegeri ce țin de moștenirea culturală și religioasă a compatrioților Săi. Întâlnirile cu oamenii de diferite etnii, culturi sau pături sociale trebuie să-i fi oferit imboldurile necesare reevaluărilor prin care ajunge să se deosebească de contemporanii Săi, contestând normele sociale acceptate și felul de înțelegere a lucrurilor. În cele din urmă, relatările conversațiilor sau interacțiunilor Sale cu femeile nu par a fi doar ilustrații a ceea ce Isus a făcut și a vorbit în general, ci ocazii care Îl marchează, Îl îmbogățesc, Îi oferă experiențe și material pe care-l va include în mesajul Său.

Bineînțeles că cel mai mult Isus învață de la mama Sa, Maria: de la profeția rostită în cunoscutul poem „Magnificat” la supunerea înaintea voii lui Dumnezeu… de la atitudinea față de femei la valoarea compasiunii.

Cartea conține zece capitole și ia în discuție influența a douăsprezece femei. Despre Ana, bunica lui Isus, aflăm numai din scrierile apocrife, dar despre toate celelalte din evanghelii. Dacă numele câtorva dintre ele nu sunt menționate în Noul Testament, acest lucru are de-a face, ne spune James McGrath, nu cu lipsa lor de importanță ci mai degrabă cu ignorarea lor și atitudinea părtinitoare a autorilor cărților Scripturii, tributari la rândul lor mediului socio-cultural al vremii.[3] În cele ce urmează am selectat câteva lucruri pe care le-a învățat Isus de la femei, ca să vă puteți face o ideea despre conținutul cărții.

Bineînțeles că cel mai mult Isus învață de la mama Sa, Maria: de la profeția rostită în cunoscutul poem „Magnificat” la supunerea înaintea voii lui Dumnezeu („Facă-se voia Ta” – din rugăciunea „Tatăl nostru” și din noaptea petrecută în Ghetsimani – nu este oare un ecou al cuvintelor rostite de Maria în Luca 1:38 și probabil repetate alături de copiii ei?), de la atitudinea față de femei la valoarea compasiunii (arătată la nunta din Cana). Prin bunica sa, Ana, ajunge să cunoască orașul Seforis și teatrul (de unde va prelua termenul „ipocrit”), precum și vulnerabilitatea și valoare bătrânilor. Femeia samariteană îi schimbă perspectiva asupra samaritenilor (de la închinători ignoranți la „snopi” și fii ai împărăției) iar femeia siro-feniciană asupra neamurilor (când Isus compară cetățile Galileei cu Tir și Sidon, oare nu se gândește la această femeie lăudată pentru credința ei? Și oare pilda judecătorului nedrept nu ar putea fi inspirată din gestul acestei femei și al altora similare?).

Prin cele două tinere vindecare în aceeași zi, una în vârstă de doisprezece ani și alta bolnavă de doisprezece ani, ajunge să cunoască povara condiției femeii în societate, suferința și nevoia de vindecare, izolarea și imperativul revenirii în comunitate.

Prin cele două tinere vindecare în aceeași zi, una în vârstă de doisprezece ani și alta bolnavă de doisprezece ani, ajunge să cunoască povara condiției femeii în societate, suferința și nevoia de vindecare, izolarea și imperativul revenirii în comunitate. Cele două surori Maria și Marta inspiră schimbări, deopotrivă, care vor șterge granițele între activitățile alocate exclusiv femeilor și cele exclusiv bărbaților: Maria deschide calea pentru primirea altora femei în rândul ucenicilor, iar Marta pentru participarea bărbaților la slujirea „la mese” (Fapte 6:2). De asemenea, gestul de slujire umilă al Mariei, care îi spală picioare, se prea poate să fi constituit o inspirație pentru Isus, care câteva zile mai târziu, în ultima Sa seară petrecută cu ucenicii, le spală picioarele.

Atenția pe care i-o acordă văduvei sărace este văzută de autor în relație cu nedreptatea și „anul de îndurare”, despre care Isus citește în prorocul Isaia, în sinagogă, chiar la începutul lucrării Sale. De la Maria Magdalena și Ioana (despre care autorul argumentează interesant că este aceeași persoană cu Iunia din Romani 16 și rudă cu Pavel), două femei influente, cu posibilități materiale, independente și cu un înalt statut social, care Îl urmează cu devotament până la sfârșit, îl slujesc și plătesc un preț enorm pentru alegerea lor, va învăța costul uceniciei și contribuția pe care femeile o pot aduce la Împărăție.

Trebuie să recunoaștem că, pentru un creștin ortodox, care admite că Isus a fost nu doar om adevărat din om adevărat, ci și Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, multe dintre reconstituirile istorice vor părea problematice și chiar de neacceptat.

Femeia condamnată din Ioan 8 se pare că a fost o tânără de nu mai mult de cincisprezece ani (pedeapsa despre care vorbesc acuzatorii se aplica femeilor necăsătorite) care cel mai probabil că fusese abuzată (detaliile povestirii sunt grăitoare pentru cititorii contemporani scrierii, chiar dacă nu pentru noi). În principal, Isus învață de la femei (și cu precădere de la femei considerate „păcătoase” de bărbații care se foloseau de ele și le asupreau) despre nedreptatea și povara societății patriarhale și nevoia unui efort colectiv de a stimula schimbările începute de El prin apărarea, prețuirea și împuternicirea lor. Cel care Îl urmează pe Isus va proceda la fel, învățând, la rândul lui, de la femei.

Cartea este extraordinar de bine scrisă: îndrăzneț, clar și creativ, cu multe informații istorice și asocieri neașteptate care aduc la viață personaje adesea greu de imaginat pe baza datelor pe care le avem, cu o listă bibliografică ce se întinde pe 27 de pagini (și majoritatea cărților citate sunt scrise de femei).[4] Totuși, trebuie să recunoaștem că, pentru un creștin ortodox, care admite că Isus a fost nu doar om adevărat din om adevărat, ci și Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, multe dintre reconstituirile istorice vor părea problematice și chiar de neacceptat. Cu toate acestea, conținutul ne îmbogățește cu perspective noi și nu ne mai dă voie să ne sustragem provocării de a formula un răspuns la dubla întrebare conținută în titlu: ce înseamnă că Isus a fost om adevărat și care este învățătura Lui privitoare la femei (modelată prin interacțiunea cu ele)?

Nu cred că întâmplător, dar fără să urmăresc vreo relație anume între lecturi, tot în această perioadă am recitit cartea lui Philip Yancey, Isus pe care nu L-am cunoscut, precum și pe cea a lui Nicolae Steinhardt, Cuvinte de credință. Ambii ne conduc spre o reevaluare a imaginii despre Isus și aduc în discuție cu precădere umanitatea Lui – originile evreiești, smerenia, suferința și asumarea deplină a condiției umane (Steinhardt ne spune în repetate rânduri că întruparea a fost reală și de bună credință[5]), mila ca trăsătură definitorie –, element esențial în înțelegerea Mântuitorului. Cartea lui James McGrath poate oferi un ajutor neprețuit în această privință prin datele furnizate, chiar dacă cititorii nu vor accepta multe dintre reconstituirile istorice, interpretările și concluziile autorului.

Voi încheia cu un citat din cartea lui Philip Yancey: „Probabil că, dacă la Cina cea de Taină ar fi participat și femei, Isus nu Și-ar fi petrecut singur acele ceasuri de agonie din grădină. Presimțind cele ce se vor întâmpla, mama lui Isus a venit la Ierusalim… Aceleași femei care vor sta la cruce, care-I vor înveli trupul înțepenit și care se vor grăbi la mormânt în zorii zilei, cu siguranță ar fi stat cu El în grădină, I-ar fi ținut capul în mâini și I-ar fi șters lacrimile.”[6] Cât de diferit ar fi reacționat ucenicii dacă ar fi învățat aceste lucruri de la femeile care făceau parte din grupul lărgit al urmașilor lui Isus. Cât de diferit ar fi reacționat ucenicii dacă ar fi fost dispuși să învețe, la rândul lor, de la femei.

James F. McGrath, What Jesus learned from women, Cascade Books, Eugene, Oregon, 2021, 322 p.

[1] James McGrath ne spune că încercarea de a imagina pruncia și copilăria lui Isus este cel mai bun test care arată dacă cineva ia în serios sau nu umanitatea lui Isus, p. 21.

[2] La fel procedează, de exemplu, și Philip Yancey când scrie despre rădăcinile evreiești ale lui Isus, despre apropiatul oraș Seforis, teatrul de acolo și altele de felul acesta. Cu diferența, totuși, că așază mărturia Scripturii deasupra tuturor celorlalte surse și recunoaște autoritatea și veridicitatea ei în toate datele pe care le furnizează. Vezi cartea lui, Isus pe care nu L-am cunoscut, Kerigma, Oradea, 2006, p. 59.

[3] Așa cum adesea uităm că Isus a fost pe deplin om, uităm și că Scriptura are și autori umani.

[4] James McGrath mi-a fost profesor la Oradea și țin minte că am primit nota maximă la examenul de la finalul cursului dumnealui. Dacă ar fi să dau o notă acestei cărți, nu ar putea fi decât nota maximă pentru argumentare și creativitate, chiar dacă nu sunt de acord cu multe dintre afirmațiile dânsului.

[5] Nicolae Steinhardt, Cuvinte de credință, Humanitas, București, 2006, p.178.

[6] Philip Yancey, op.cit., p. 188.

Susține revista Convergențe!
Vrem să lărgim echipa și să tipărim cele mai bune materiale.

Alege moneda

Alege suma

Doneaza prin Revolut

0730020283

Memorează numărul în agenda telefonului tău iar apoi folosește aplicația Revolut pentru a face o donație.
*Menționează "Donație Convergențe"

Plată cu OP

ASOCIAȚIA DECENU.EU

CUI: 37579166

NR. ÎNREG: 15/A/10.03.2017

LEI: RO21INGB0000999906900531

EUR: RO98INGB0000999906931543

SWIFT : INGBROBU

Distribuie:
Dana Sisoeva

1 comentariu

Lasa un comentariu