Ce nu știa Zeus…

Distribuie:

Dacă ar fi să-l credem pe Hesiod, poetul grec ce a consemnat mitul Pandorei, Pandora a fost modelată de Hefaistos la porunca lui Zeus ce i-o oferă ca soție lui Epimeneu, fratele lui Prometeu. Așa dorea Zeus să se răzbune pe Prometeu ce le adusese oamenilor focul sacru din Olimp. N-a fost de mirare că Pandora era înzestrată cu calități excepționale. Ar fi câștigat cu ușurință Miss Univers. De aceea nu avea nevoie de o zestre mare. Doar o cutie.

O cutie? De aur? Nu. O cutie ce devine celebră. Nu degeaba. E Cutia Pandorei.

Cutia nu era a Pandorei, ci a lui Zeus. În afară de Zeus nimeni nu știa că în această cutie se aflau toate relele lumii.

Aici intriga devine un pic ilogică, dar ce contează? Cutia nu era a Pandorei, ci a lui Zeus. În afară de Zeus nimeni nu știa că în această cutie se aflau toate relele lumii: boala, bătrânețea, războiul, foamea, nebunia, mizeria, moartea, viciile, înșelătoria și orgoliul. Dar și ceva pozitiv: speranța.

În loc să-l lase pe Epimeneu să deschidă cutia, așa cum plănuise Zeus, Pandora, varianta elenă a Evei, cedează curiozității. O deschide. Imediat toate relele s-au revărsat peste pământ. Panicată, Pandora reușește să închidă cutia, dar culmea ironiei, trântește capacul când să iasă și speranța.

Aidoma alungării din rai, Pământul și oamenii sunt marcați de toate relele posibile. Dar fără speranță. Va mai deschide cineva cutia ca Speranța să fie eliberată?

*****

În secolul XIX arhipelagul Hawaii era unul dintre cele mai frumoase locuri de pe pământ, dar în insula Molokai situația era total diferită. Nu exista nicio speranță. Nu din cauza peisajului, ci din cauza locuitorilor, care erau leproși.

Cel mai faimos al rezident al coloniei de leproși devine Jozef De Veuster, născut în 1840 în Belgia. Crescut într-o familie creștină, a studiat teologia, după care și-a luat numele de Damien și a plecat misionar în Hawaii în 1864, pe când insulele erau regat sub protectoratul S.U.A.

Cei care au adus bolile, inclusiv lepra, au fost marinarii. Temându-se de răspândirea bolii, regele Hawaii-ului i-a închis pe toți leproșii pe Molokai. Deși autoritățile le-au dat alimente și provizii, condițiile de pe insulă erau de nedescris. Biserica a cerut voluntari pentru a-i sluji pe leproși, dar n-a făcut un secret că misiunea era echivalentă cu o condamnare la moarte. La data de 4 mai 1873 Damien s-a oferit voluntar.

Condițiile erau mai rele decât și-a imaginat. Leproșii nu numai că putrezeau, dar se dedaseră la barbarii: bărbații le violau pe fete și leproșii mai puternici îi aruncau afară din adăposturi pe cei mai slabi. În plus puțea îngrozitor. Chiar și după ce ochii și nasul au început să se adapteze, leproșii erau tot apatici, fără să depună eforturi ca să-și curețe adăposturile și să aibă apă potabilă. Părea că toate relele lumii: boala, bătrânețea, războiul, foamea, nebunia, mizeria, moartea, viciile, înșelătoria și orgoliul se manifestau la apogeu.

După un timp, Damien i-a convins să schimbe ceva, ajutându-i să-și construiască noi colibe, să facă un cimitir, să organizeze școli și ferme, amintindu-le că erau oameni, nu animale. Și, așa cum sperase, i-a condus pe mulți la Cristos.

Însă inevitabilul s-a întâmplat: a contractat boala. În loc să dispere, Damien și-a intensificat activitatea, în speranța de a face cât mai multe înainte de a muri. Bărbatul frumos și tânăr ce ajunsese acolo în 1873 era devastat de boală, dar când a murit în 1889, era foarte îndrăgit. Biserica Catolică l-a sanctificat în 2009. Iată cum arăta înainte de a muri.

Father Damien, photograph by William Brigham.jpg

Damien s-a confruntat cu toate relele din cutia Pandorei. Și a suportat efectele lor. Dar în ciuda legendei ce spune că Speranța a rămas închisă, el a plecat în locul acela unde se manifestau toate relele pentru a o elibera.

Nimeni din Olimp n-a murit pentru a aduce oamenilor un mesaj plin de Speranță. Și nici n-a înviat. Ci a trimis o cutie…

Viața și moartea sa pe insula Molokai demonstrează ceva simplu, ușor de înțeles, dar poate mai greu de făcut. Împreună cu Credința și Dragostea, Damien deschide a doua oară cutia. Nu numai că eliberează Speranța, ci le reunește pe cele trei.

Apoi Credința, Speranța și Dragostea l-au motivat pe Damien să închidă în cutia Pandorei bolile, bătrânețea, războaiele, foametea, nebunia, mizeria, moartea, viciile, înșelătoria și orgoliul. Ceva ce Zeus nu știa. Doar Isus.

Nu suntem departe de momentul în care boala, bătrânețea, războiul, foamea, nebunia, mizeria, moartea, viciile, înșelătoria și orgoliul se vor manifesta ca pe insula Molokai. După o sută cincizeci de ani e nevoie de un alt Damien. Pentru că lumea asta condusă de Zeus nu-și asumă riscul și responsabilitatea de a uni Credința cu Speranța și Dragostea. Nimeni din Olimp n-a murit pentru a aduce oamenilor un mesaj plin de Speranță. Și nici n-a înviat. Ci a trimis o cutie…

Vezi și alte articole din seria Speranța – mod de întrebuințare

(Toate imaginile sunt preluate de pe wikipedia)

Susține revista Convergențe!
Vrem să lărgim echipa și să tipărim cele mai bune materiale.

Alege moneda

Alege suma

Doneaza prin Revolut

0730020283

Memorează numărul în agenda telefonului tău iar apoi folosește aplicația Revolut pentru a face o donație.
*Menționează "Donație Convergențe"

Plată cu OP

ASOCIAȚIA DECENU.EU

CUI: 37579166

NR. ÎNREG: 15/A/10.03.2017

LEI: RO21INGB0000999906900531

EUR: RO98INGB0000999906931543

SWIFT : INGBROBU

Distribuie:
Alexandru Nădăban

2 comments

Lasa un comentariu