Goma, victima care nu a tăcut…

26 March 2020

Nu am fost lăsați în pace nici în deportare. „Organele” bine antrenate ale Securității statului ne agasau cu tot felul de luări în evidență, prezențe la sediul miliției. Dar cel mai groaznic mod de a „neliniști” a fost să ne mute de colo, colo. Nimic nu este mai stresant pentru un copil, dar și pentru un adult, decât mutatul intempestiv, nesiguranța, lipsa de stabilitate.

În șirul mutărilor noastre neanunțate și nedorite am ajuns și la Lătești, în Bărăgan. Lăteștiul avea alt aer. Mai deschis, mai elevat, intelectual… Persoanele întâlnite aici aveau fețele și privirile de oameni neînvinși, demni.

Aici la Lătești, printre studenții deportați din Cluj, Timișoara, București, l-am întâlnit și pe Paul Goma.

Era un personaj deosebit. Nu puteai să nu-l remarci. Umbla repede ca și cum, în fiecare moment, ar fi vrut să scape de urmăritori, de turnători. Era mereu agitat. Și agita… A fost printre foarte puținii care nu-și accepta condiția de deoist (D.O.-ist, cel cu domiciliu obligator) și îi provoca pe milițieni. Cred că, odată, a și părăsit Lăteștiul.

Avea legături cu Adrian Marino, Nicolae Balotă, Aurel Păuna etc. Studenți care după anii de detenție aveau de executat și ani de domiciliu forțat în Bărăgan.

Personal nu am avut contact cu el, deși nu a stat departe de noi. Deseori trecea prin fața bojdeucii noastre. Mi-l aduc aminte purtând ochelari fumurii (de soare?), iar iarna avea o căciulă din acela de model sovietic.

După eliberare, în 1963, am aflat că a fost condamnat pentru agitație anticomunistă fiind închis la Gherla apoi la Pitești. Nu a putut fi reeducat!

Aparițiile lui editoriale de după ’90 m-au convins că a fost un autentic disident care nu a tăcut. Nici înainte, nici după căderea regimului. A spus tot! A scris tot! Norma lui morală a fost neuitarea.

Atunci când a apărut cartea lui, Gherla-Lătești, în 2008, am fost curios dacă își va aduce aminte și de familia noastră. Nu a fost să fie.

Avea un patriotism foarte selectiv. Nu a putut ierta armatei române modul în care s-au purtat soldații în Basarabia, el fiind basarabean, și sistemului comunist cum s-a purtat cu țara și intelectualii ei.

Paul Goma rămâne un reper solid al puținei disidențe care a existat în România pe vremea regimului comunist criminal.

(Imagine din arhiva autorului)