În vreme de război – naivitate și luciditate

Distribuie:

      „Dacă te aștepți ca lumea să fie corectă pentru că tu ești,
e ca și cum te-ai aștepta ca leul să nu te mănânce
pentru că tu nu îl mănânci.[1]

 

Leul din motto nu este Rusia lui Putin, ea este victima. Leul este timpul, mai precis, schimbările pe care le aduce.

Nici nu ieșisem bine din pandemie, că emoțiile și gândurile noastre fúră confiscate de un nou subiect comun: războiul din Ucraina. Războiul ne-a unit atenția, dar ne-a împărțit gândurile și emoțiile. Cei care urmăreau știrile aveau deja simpatiile și părerile împărțite între avertismentele SUA[2] și dezmințirile Kremlinului[3], dar cred că atacurile au fost un șoc pentru toți. Se adevereau cele mai negre scenarii: invazia pe scară largă, precedată de bombardamente cu rachete. Lumea noastră, partea noastră de lume, se năruia. O lume în care războiul era prezent doar în cărțile de istorie sau la știri. Se întâmpla întotdeauna în altă parte, în Siria, în Irak sau pe undeva prin Africa sau Asia. Anexarea Crimeii în 2014 și luptele din Donbas păreau o răfuială locală între moștenitorii URSS-lui, la fel de străină de noi ca războaiele din Cecenia[4] sau Georgia[5]. Bombardarea Bosniei și Herțegovinei în 1995[6] și a Iugoslaviei în 1997[7] de către NATO, deși mai aproape de granița noastră, nu ne-a șocat  fiindcă era vorba doar de o intervenție aeriană în conflicte sângeroase care durau deja de câțiva ani.[8]

Războiul ne-a unit atenția, dar ne-a împărțit gândurile și emoțiile. Cei care urmăreau știrile aveau deja simpatiile și părerile împărțite între avertismentele SUA și dezmințirile Kremlinului, dar cred că atacurile au fost un șoc pentru toți.

Invazia Ucrainei era cu totul altceva, în pofida tuturor dezmințirilor anterioare, o armată de două sute de mii de oameni, pregătită de câteva luni, a invadat Ucraina dinspre Rusia și Belarus și se îndrepta spre capitala Kiev. Scopul declarat era protejarea etnicilor ruși din republicile separatiste, dar cât de credibilă mai putea fi o astfel de declarație? Cum se va termina? Vor rezista ucrainenii? Cât? S-ar putea generaliza conflictul? Vom fi implicați? Cred că fiecare am simțit nevoia să știm ce să întâmplă și ce se va întâmpla, însă informațiile erau atât de multe și deseori contradictorii, încât sporeau confuzia. Era clar că Rusia invadase Ucraina, dar dacă totuși rușii au dreptate, măcar în parte? Dacă locuitorii din Donbas erau amenințați? (Din 2014 când și-au proclamat independența, au pierdut mereu teren într-un război de care lumea nu a părut prea preocupată, dar care a făcut peste13.000 de victime.[9]) De ce am fi solidari mai degrabă cu Ucraina decât cu interesele Rusiei? Ucraina ne-a luat Bucovina de Nord, sudul Basarabiei și Insula Șerpilor. Totuși, nu Ucraina, ci URSS-ul le-a luat, cu întreaga Basarabie. Dar Ucraina de acum a dat o lege prin care limitează școlile în limba română, a făcut lucrări la canalul Bâstroe care contraveneau reglementărilor internaționale și bilaterale[10] și, în fond, ucrainenii nu sunt tot un fel de ruși, dacă prima capitală a Rusiei a fost la Kiev, de unde s-a creștinat poporul rus? Apoi, Zelensky este acum un lider ca din filme, ba chiar asta și este, un actor ajuns președinte pentru că jucase rolul președintelui într-un serial de succes. Și acum nu face decât să joace foarte bine un rol și este un element-cheie al rezistenței ucrainene, dar cum să susții un om pe care-l vezi pe youtube dansând pe tocuri și în haine femeiești?

Poate că aici este vorba și de altceva decât de un război între două țări, de interese economice sau de orgolii, e vorba de conflictul între două viziuni spirituale și Rusia, chiar dacă apare în rolul agresorului, apără de fapt o poziție creștină și o concepție integrală despre om, spre deosebire de cea individualist-mercantilă pe care SUA o impun Europei și lumii întregi pe diferite căi. Aproape toate țările sunt preocupate de acest război și au impus sancțiuni Rusiei, dar, se sugerează, au uitat războaiele din Siria și Afganistan și mai ales invazia coaliției pro-americane în Irak. SUA au invadat atunci Irakul pentru a-l împiedica să facă arme nucleare despre fabricarea cărora au pretins că au informații, dar după ce l-au cucerit, nu au găsit nicio dovadă. De ce i-am crede acum?

De obicei, convingerile noastre se formează într-un dans al lucidității cu naivitatea.

Luciditatea este rezultatul unei minți antrenate care vede clar realitățile și raporturile dintre ele, naivitatea însoțește o minte ingenuă care vede realitatea după măsura inocenței ei, fără profunzimi și dedesubturi. De obicei, convingerile noastre se formează într-un dans al lucidității cu naivitatea. Atunci când informațiile sunt multe și contradictorii, ritmul e alert și mișcările complicate, iar uneori mintea renunță la dans și se încolonează în ritmul marșului. Orice informație este admisă, respinsă sau deformată în funcție de o convingere solidificată. Nu mai avem nici o minte lucidă, nici una naivă, ci un simulacru al lucidității, o minte care se pronunță superficial despre profunzimi și dedesubturi.

Și în cazul invaziei Ucrainei, ca și în cazul pandemiei de covid, părerile sunt împărțite. În cazul pandemiei mi s-a părut mai plauzibil ca fiecare tabără să o considere pe cealaltă naivă sau manipulată, fiindcă era vorba de date contradictorii mai greu controlabile, cum ar fi numărul și cauza deceselor sau eficacitatea vaccinurilor, dar invazia, cu morții, durerea și distrugerile ei, nu lasă loc de interpretare, nimic nu le justifică, disputele puteau fi rezolvate și pe calea influenței politice pe care Rusia a arătat că știe să o folosească.[11] Am găsit ușor argumente împotriva poziției oficiale a Kremlinului (apărarea celor din Donbas și chiar a Rusiei) sau a celor care susțineau că Occidentul a provocat Rusia sau a celor care susțineau că este o manipulare a Americii pentru a dezbina Europa sau a celor care susțineau că am putea să stăm pe margine fiindcă nu e lupta noastră, dar încrederea în luciditatea mea s-a dizolvat când am găsit aceste poziții susținute de Andrei Makine. Makine s-a născut în Siberia în 1958, în 1987 a primit azil politic în Franța, s-a afirmat ca romancier (premiul Goncourt în 1995) și este membru al Academiei Franceze din 2016. În Cartea scurtelor iubiri eterne descrisese atât de elocvent starea aceea în care ingenuitatea și cunoașterea se contopesc și în care orice partizanat pare caricatural:

„- Trei categorii […] Împăciuitorii, zeflemiștii, revoltații […] Dar mai sunt … Mai sunt cei care au înțelepciunea să se oprească pe o străduță ca asta și să se uite cum ninge, să vadă o lampă care s-a aprins la fereastră, să tragă în piept mirosul lemnului ars. Această înțelepciune, doar o infimă minoritate dintre noi știe să o trăiască. Eu am descoperit-o prea târziu, abia am început să o cunosc. […].

Ceea ce vedeam era umil, cenușiu, foarte sărăcăcios. Case din veacul trecut, acoperișuri presărate ici și colo cu paie uscate. Aerul pâclos amintea de un amurg de noiembrie, de așteptarea iernii. Eram în mai și orașul se pregătea de ospățul sărbătoresc, soarele urma să apară din nou cu voioșia sa brutală. Dar frumusețea era aici, în această clipă rătăcită printre anotimpuri. Nu avea nevoie decât de aceste culori stinse, de răceala neașteptată a zăpezii, de amintirea sfâșietoare, trezită dintr-o dată, a atâtor ierni de odinioară. Frumusețea aceasta se contopea cu respirația noastră, era de-ajuns doar să uităm de cei care credeam că suntem.”[12]

Poate că totuși Makine, care este un mare scriitor, are și mari naivități. Cum altfel să înțeleg pledoaria pentru o Europă a cărei dezvoltare să se sprijine pe Franța și Rusia, neglijând Germania?

Într-un interviu din Le Figaro, preluat de un sait românesc[13], a afirmat că e împotriva războiului, dar că trebuie să-i înțelegem și pe ruși care, cu temei sau nu, se consideră amenințați de extinderea NATO și de Occident în general și de aceea acțiunea este justificată din punctul lor de vedere. Desigur, ca să înțelegi un astfel de eveniment, trebuie să privești din perspectivele tuturor, dar să lași să se înțeleagă că războiul lui Putin este o consecință a politicii Occidentului mi se pare mai mult decât surprinzător atunci când o spune un fost dizident sovietic care trăiește în Franța din 1987, membru al Academiei Franceze! Părerea lui nu poate fi rezultatul propagandei[14], nici nu poate fi bănuit că ar fi cumpărat. În mintea mea, dansul naivității și lucidității a devenit deja contorsionism. Poate că totuși Makine, care este un mare scriitor, are și mari naivități. Cum altfel să înțeleg pledoaria pentru o Europă a cărei dezvoltare să se sprijine pe Franța și Rusia, neglijând Germania? Cum să-l crezi pe Putin că nu se poate apăra altfel decât atacând Ucraina și distrugându-i orașele, când Rusia a influențat viața politică din țările UE finanțând partide în mai multe țări și oameni de stat de la cel mai înalt nivel din Franța, Germania, Austria și Italia? (v. nota 11)

Comunitatea ca subiect al drepturilor și libertății este o opțiune pe care Occidentul a cunoscut-o deja în Evul Mediu sau în totalitarismele de orice fel și știm deja că este de fapt dreptul puterii de a zdrobi individul în numele adevărului comunității.

Nexus Institute din Amsterdam a organizat în 2019 o dezbatere între Bernard-Henri Lévy și Alexandr Dughin.[15] Primul este un filosof francez apărător al valorilor occidentale (libertate și democrație), cel de-al doilea este un filosof și politolog rus care susține legitimitatea mai multor sisteme de valori printre care și cel propus de el, specific societății ruse. Dezbaterea celor doi este o confruntare între două perspective asupra lumii și din perspectiva susținută de Dughin, invazia poate fi justificată ca o măsură de apărare, doar că acea perspectivă mi s-a părut artificială, anacronică și indiferentă față de realitate. De aceea am scris la început că Rusia este o victimă a schimbărilor pe care le ignoră, pentru că se conduce după o hartă a lumii care nu are legătură cu realitatea, cu schimbările aduse de timp.

Așa cum începe dezbaterea dintre cei doi, s-ar părea că Lévy este apărătorul dominației valorilor occidentale, în timp de Dughin susține coexistența mai multor culturi și civilizații, cu valori diferite. Atunci când dezbaterea se dezvoltă ne dăm seama că pluralitatea susținută de Dughin este de fapt dreptul unor oameni de a-și impune voința în numele unui adevăr evident doar pentru ei. Una dintre diferențele susținute de Dughin privea entitatea îndreptățită la drepturi și libertăți: individul pentru Occident, comunitatea pentru Rusia. Comunitatea ca subiect al drepturilor și libertății este o opțiune pe care Occidentul a cunoscut-o deja în Evul Mediu sau în totalitarismele de orice fel și știm deja că este de fapt dreptul puterii de a zdrobi individul în numele adevărului comunității, dar acest adevăr al comunității nu mai este altceva decât o justificare prin care cei de la putere își impun voința întregii comunități. În mai multe puncte poziția lui Dughin mi s-a părut depășită și inconsistentă, însă următorul fragment m-a speriat și întristat pentru că, citind ultima frază, mi-am dat seama că acest conflict se pregătea de mult și că războiul a pornit  pur și simplu din cauza acestei concepții rigide și inconsistente:

 

Lévy: […] Când Franța a agresat Algeria, eram doar un băiat, aveam paisprezece ani, dar eram în stradă. Când America a agresat Vietnamul, eu demonstram. Astăzi, ce părere aveți despre ocuparea Crimeii? Și ce părere aveți despre agresiunea împotriva Ucrainei de Est de către paramilitari sau de către militarii țării dumneavoastră?

Dugin: […] Eu apăr civilizația eurasiatică, nu Rusia ca țară – nu sunt prea patriot al federației ruse și al tuturor celor făcute de guvernul nostru. Nu sprijin automat toate astea. După părerea mea, Ucraina este o țară cu două popoare și două civilizații, foarte apropiate din punct de vedere etnic. Ucraina este o parte și leagănul civilizației ruse. Într-un fel, ucrainenii sunt în mod mai direct părinții noștri, sunt ruși puri, sunt ruși mai curați decât noi înșine, pentru că încă trăiesc în leagănul tradiției noastre, iar noi am migrat în Orient.

Așadar, din punct de vedere istoric, Ucraina a fost creată de două agresiuni ale Imperiului Rus — agresiunea împotriva Turciei, deoarece Noua Rusie[16] [Новороссия] era compusă din teritorii turcești și Crimeea și ceea ce este acum Ucraina de Est — iar cealaltă parte a fost luată din Polonia, care era populată de rușii de vest, așa-zișii ucraineni. Așadar, din punct de vedere istoric, Rusia, prin agresiune împotriva țărilor vecine, a creat Ucraina. Iar ultima piesă a fost adăugată de Stalin din ceea ce a fost anterior o parte a imperiului austro-ungar: Lemberg, sau Lwów.

Deci, Ucraina este o entitate compusă care a apărut după căderea Uniunii Sovietice. Și a existat șansa de a crea o identitate ucraineană, cum de exemplu există o identitate belgiană, cu două popoare care trăiesc și se consideră și se respectă reciproc. Sunt două popoare, iar dacă, de exemplu, valonii ar dori să spună că flamanzii sunt cetățeni de rangul doi pentru că sunt germanici, ar fi exact la fel ca în Ucraina. Statul nou născut, care nu a existat istoric, a avut șansa de a-și crea structura națională respectând atât oamenii care locuiesc acolo, în estul Ucrainei, cât și în vestul Ucrainei, și să găsească un echilibru. Am susținut asta și mai sunt și alții, inclusiv în vestul Ucrainei, care împărtășesc acest punct de vedere. Dar, în cele din urmă, din punct de vedere politic, a fost doar partea vestică reprezentată în Maidan, unde ați încercat să-i inspirați să scape de Rusia, iar partea vestică a subjugat cealaltă parte. Rusia a intervenit pentru a salva această parte a Ucrainei. După aceea, am comis o eroare, cred. Ar fi trebuit să eliberăm Ucraina de Est cu Crimeea și ar fi trebuit să ne propunem să recreăm Ucraina, o Ucraină independentă ca punte între noi și Europa, bazată pe respectarea ambelor identități. Asta a fost greșeala, că am luat doar Crimeea și Donbasul. Ar fi trebuit să restaurăm și să reconstruim Ucraina ca întreg.”[17]

Din această ultimă frază înțeleg că războiul nu a fost generat de interese economice sau de provocările SUA, ci de o concepția despre lume a conducerii de la Moscova. Aș putea admite că au început operațiunea militară din naivitate, convinși că vor fi primiți ca eliberatori, dacă s-ar fi oprit după ce au văzut că realitatea este total diferită. Ei însă au încercat să o modifice conform concepției lor, cu prețul zecilor de mii de vieți omenești, cu prețul suferințelor zecilor de mii de răniți sau arestați, cu prețul milioanelor de oameni plecați în bejenie, cu prețul distrugerilor care au trimis în neant munca de decenii a milioane de oameni, cu prețul învrăjbirii între oameni.

Mintea este simultan naivă și lucidă, convingerile formate în dansul naivității și lucidității sunt mai aproape de realitate fiindcă urmează cursul schimbărilor, o convingere solidificată se îndepărtează constant de realitate.

Mintea este simultan naivă și lucidă, convingerile formate în dansul naivității și lucidității sunt mai aproape de realitate fiindcă urmează cursul schimbărilor, o convingere solidificată se îndepărtează constant de realitate. Cunoașterea fiecăruia dintre noi este mai mult sau mai puțin adecvată, mai fluidă sau mai rigidă, dar nu încercăm să o impunem realității fiindcă nu avem puterea de a trece peste realitate sau peste voința celorlalți, aceasta este una dintre limite. Unii cred foarte mult în idealurile lor și încearcă să le impună lumii și să dea o formă realității, asta este ceea ce face Putin acum, deși pretinde, asemenea lui Dughin, că de fapt apără o realitate care există deja. Dintre cei care încearcă să-și impună idealurile, unii apelează la puterea convingerii, alții la forța brută, fizică. Aici este o altă limită a trecerii ideilor în realitate: celălalt, voința și viața lui. Aici este diferența dintre cele două perspective, cea occidentală și cea pe care Dughin o numește euro-asiatică. Când au puterea, adepții liberalismului (cei pentru care individul este beneficiarul libertății și drepturilor), cu toate imperfecțiunile, cu naivitățile și subterfugiile lor, țin cont de această a doua limită. Când au puterea, adepții iliberalismului (cei pentru care comunitatea este beneficiarul libertății și drepturilor), cu toată dreptatea, luciditatea și corectitudinea lor, nu țin cont de această limită. De aceea Mariupolul de azi înseamnă ruine, mii de morți, mii de oameni deportați în Rusia,[18] zeci de mii de oameni amenințați de bombe, fără apă, mâncare și căldură, și o luptă care continuă.

Uneori luciditatea și naivitatea se contopesc într-un fel de stare de grație sau, așa cum spunea personajul lui Makine, în înțelepciunea de a vedea frumusețea căreia îi ajung culorile stinse pentru a străluci, de a trăi „clipa rătăcită printre anotimpuri”, de a respira această frumusețe. Cred că în acea stare, militantismul pentru orice fel de tabără se vede ca o caricatură dureroasă. Nu am cunoscut acea stare (și poate de aceea), dar, dacă este dincolo de orice partizanat, ar trebui să fie indiferentă față de toate zbaterile acestei lumi. Prefer totuși culorile stinse ale caselor acoperite cu paie din secolul trecut, nu cele ale ruinelor fumegând de pe urma bombelor, iar pentru aceasta știu că indiferența nu este o opțiune.

Nu îmi fac iluzii că civilizația reprezentată acum de Occident este cea mai bună dintre lumi, dar cred că este ceea mai bună dintre lumile actuale. Poate degenera într-o dictatură a corectitudinii politice, a avut tot timpul excese și abuzuri, poate sucomba demografic, poate fi deturnată într-o oligarhie controlată de bănci sau corporații, poate degenera în iliberalism sau populism, poate continua un mod de viață cu consecințe dramatice pentru ecosistem. Libertatea și dreptatea pe care le face posibile au mereu nevoie de implicarea noastră, iar aceasta înseamnă și să-ți faci iluzii pentru care să lupți, să te răzgândești, să pierzi, dar să nu renunți.

Alte texte din grupajul Război în Ucraina.

[Imagine: Screenshot din dezbaterea Levy-Dughin]

 

[1] Pseudo-proverb găsit pe internet (fiindcă nu am identificat niciun autor, l-am atribuit înțelepciunii colective exprimate pe internet).

[2] Un avertisment din noiembrie 2021:  https://www.digi24.ro/stiri/externe/sua-despre-o-eventuala-invazie-a-rusiei-in-ucraina-va-fi-un-razboi-dus-contra-poporului-ucrainean-pentru-a-l-reprima-a-l-zdrobi-1845231

și un altul din 23 februarie 2022: https://www.g4media.ro/breaking-newsweek-com-sua-a-avertizat-ucraina-cu-privire-la-o-invazie-rusa-la-scara-larga-in-urmatoarele-48-de-ore.html

[3] Ministrul rus de Externe declara în 10 martie 2022 „Nu intenționăm să atacăm alte țări, nu am atacat nici Ucraina.” https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-25425169-serghei-lavrov-nu-intentionam-atacam-alte-tari-nu-atacat-nici-ucraina-spune-despre-razboi-nuclear.htm, iar ministrul Apărării afirma în ianuarie că nu vor lovi sau invada Ucraina: https://www.digi24.ro/stiri/externe/rusia-nu-vom-ataca-lovi-sau-invada-ucraina-efectuam-doar-manevre-si-transferam-trupe-pe-propriul-teritoriu-1808405

[4] https://ro.wikipedia.org/wiki/Războaiele_din_Cecenia

[5] https://en.wikipedia.org/wiki/Russo-Georgian_War

[6] https://ro.wikipedia.org/wiki/Campania_NATO_de_bombardare_în_Bosnia_și_Herțegovina_din_1995

[7] https://ro.wikipedia.org/wiki/Operațiunea_Forțele_Aliate

[8] https://ro.wikipedia.org/wiki/Războaiele_Iugoslave

[9] https://en.wikipedia.org/wiki/War_in_Donbas

[10] https://www.mae.ro/node/1520

[11] Rusia finanțează mai multe partide din Europa și mai mulți oameni de stat importanți din Occident ocupă funcții în consiliile de administrație ale companiilor rusești: un fost cancelar german, un fost cancelar austriac, un fost ministru de externe al Austriei, un fost prim ministru francez, unul italian și unul finlandez: https://www.zf.ro/companii/energie/care-sunt-cei-mai-importanti-fosti-oameni-de-stat-europeni-aflati-20550842 https://www.euractiv.ro/extern/partidele-extremiste-din-europa-si-legaturile-cu-kremlinul.-episodul-ibiza-italiana-15227 https://www.jurnal.md/ro/international/2016/1/19/sua-suspecteaza-rusia-ca-finanteaza-partide-europene-pentru-a-dezbina-ue/

[12] Andrei Makine, Cartea scurtelor iubiri eterne, Polirom, 2016, p. 25.

[13] https://opozitia.net/2022/03/19/andrei-makine-europa-este-un-titanic-care-se-scufunda-si-noi-ne-luptam-de-la-o-punte-la-alta/

[14] Aprox. 60% dintre ruși susțin acțiunea președintelui în Ucraina https://www.libertatea.ro/stiri/sondajele-de-opinie-care-il-intaresc-pe-putin-cati-rusi-sunt-de-acord-cu-razboiul-din-ucraina-si-cum-l-ar-urma-intr-un-conflict-cu-nato-4035652

[15] https://www.youtube.com/watch?v=x70z5QWC9qs

[16] https://ro.wikipedia.org/wiki/Novorusia

[17] Am preluat și tradus transcrierea dezbaterii de aici, https://theradicaloutlook.com/debate-of-the-century-bernard-levy-v-s-alexander-dugin/

[18] https://www.bbc.com/news/world-europe-60894142

Susține revista Convergențe!
Vrem să lărgim echipa și să tipărim cele mai bune materiale.

Alege moneda

Alege suma

Doneaza prin Revolut

0730020283

Memorează numărul în agenda telefonului tău iar apoi folosește aplicația Revolut pentru a face o donație.
*Menționează "Donație Convergențe"

Plată cu OP

ASOCIAȚIA DECENU.EU

CUI: 37579166

NR. ÎNREG: 15/A/10.03.2017

LEI: RO21INGB0000999906900531

EUR: RO98INGB0000999906931543

SWIFT : INGBROBU

Distribuie:
Ionuț Mihai Popescu

Lasa un comentariu