„În dezbaterea despre vaccinuri, cred că lucrurile sunt foarte dezechilibrate” – Interviu cu pediatrul John WYATT

Interviul care urmează a fost realizat în 2019 cu ocazia unei vizite pe care autorul a făcut-o în România pentru a participa ca invitat la o serie de discuții cu grupul studenților mediciniști creștini din România. Dialogul cu John Wyatt a avut două părți: una axată pe vaccinuri, iar cealaltă, pe tehnici reproductive. În cele ce urmează, puteți citit prima parte a acestui interviu consistent. (T.S.)
Revista Converențe: În calitate de medic creștin, care pune la mare preț interesul superior al copilului, recomandați vaccinarea copiilor, a bebelușilor, în general?
Din perspectiva mea, vaccinurile sunt în aceeași categorie cu orice alt tratament medical disponibil. Și singurele tratamente pe care le recomandăm în cazul copiilor sunt cele despre care suntem ferm convinși că au beneficii mult mai mari decât riscurile. Iar eu sunt convins că vaccinurile actuale recomandate pentru copii realmente slujesc interesul superior al copilului.
John Wyatt: Am lucrat mulți ani ca pediatru și întreaga mea activitate a fost consacrată încercării de a face tot ce se putea mai bine pentru copiii pe care i-am avut în grijă. Și de fiecare dată a trebuit să recomand doar acele tratamente ale căror beneficii depășesc riscurile. Din perspectiva mea, vaccinurile sunt în aceeași categorie cu orice alt tratament medical disponibil. Și singurele tratamente pe care le recomandăm în cazul copiilor sunt cele despre care suntem ferm convinși că au beneficii mult mai mari decât riscurile. Iar eu sunt convins că vaccinurile actuale recomandate pentru copii realmente slujesc interesul superior al copilului. Din acest motiv le recomand insistent – cu excepția cazurilor în care există interdicții medicale specifice – tuturor părinților să facă vaccinurile standard. Sunt părinte la rândul meu și m-am asigurat că fiecare dintre cei trei copii ai mei au primit vaccinurile obligatorii la momentul potrivit, iar acum sunt și bunic și mă bucur că nepotul meu a primit toate vaccinurile obligatorii. Deci nu vorbesc din teorie, ci e convingerea mea fermă că trebuiau făcute pentru binele copiilor și nepoților mei.
RC: Pe internet circulă tot felul de teorii și informații. Din ceea ce știți dumneavoastră, există vaccinuri care au efect onco-genetic dovedit, ca efect secundar?
JW: Onco-geneza înseamnă să generează cancer. Adevărul e că orice tratament medical comportă anumite riscuri, nu există vreun tratament 100% sigur. Astfel că doctorii acordă foarte multă atenție efectelor secundare și se fac ample cercetări și testări ale acestor efecte. Nu avem astfel niciun medicament despre care putem spune cu toată încrederea că nu presupune niciun risc. Trebuie să încercăm să înțelegem însă natura acestor riscuri și dimensiunea lor. Vaccinurile au beneficiat de cele mai ample studii asupra efectelor secundare – comparativ cu, practic, orice alt tratament medical la care apelăm. Studiile au fost efectuate de cercetători neutri, care nu au legături cu industria farmaceutică, pediatri ca mine a căror grijă a fost să stabilească ce-i mai bine pentru copiii care le sunt pacienți. Ei au dovedit că riscurile în cazul vaccinurilor – atunci când sunt administrate corespunzător – sunt extrem de mici. Deci sunt dintre cele mai sigure medicamente pe care le folosim. Dar nu putem spune că sunt absolut sigure. Există riscuri foarte mici, cum spuneam, ca unele vaccinuri – din toate cele administrate copiilor – să aibă efecte secundare serioase. Dacă e să stabilim o cifră, riscul ar fi, probabil, de 1 la 100.000, acesta ar fi ordinul de mărime adecvat. În Marea Britanie, de pildă, avem cam 700.000 de copii vaccinați anual și se înregistrează 2-3 cazuri de complicații grave. Dar trebuie pus în balanță și riscul ce vine din cealaltă parte, a bolii pe care vaccinul o previne. Iar riscul este cel de a contracta infecții grave.
Există riscuri foarte mici… ca unele vaccinuri – din toate cele administrate copiilor – să aibă efecte secundare serioase. Dacă e să stabilim o cifră, riscul ar fi, probabil, de 1 la 100.000, acesta ar fi ordinul de mărime adecvat.
Cred însă că parte a problemei din sfera vaccinărilor este faptul că e mult prea îndepărtată amintirea manifestărilor pe care le dădeau aceste boli grave. Dar, în carierea mea de pediatru, am văzut copii suferind de aceste boli cumplite: poliomielită, difterie, tetanos, tuse convulsivă (pertussis) sau rujeolă. Și am văzut copii care au făcut complicații forte grave de la aceste boli. Am văzut copii în suferință, chinuindu-se să respire, copii cu afectare cerebrală sau convulsii. Iar când efectiv vezi simptomele acestor boli, realizezi că ai face orice să-i ferești pe copii de aceste afecțiuni teribile. Și e o binecuvântare că putem. Recent am auzit că peste 60 de copii au murit în România de rujeolă – în ultimii doi ani – și pentru mine este șocant și uluitor. În Marea Britanie, nu cunosc vreun caz de deces la copii de la rujeolă, grație programului de imunizare din ultimii ani. Pentru mine, așadar, știrea că niște bebeluși sau copii nevinovați pot muri de rujeolă – pentru că există teama asta de vaccin – este una revoltătoare și năucitoare. Și cred că oamenii care popularizează teorii care spun că vaccinurile respective sunt periculoase poartă o responsabilitate uriașă, fiindcă, la nivel uman, ei sunt răspunzători de copiii care mor din pricina acestor boli. Deci mereu trebuie să punem în balanță riscurile de fiecare parte. Iar în dezbaterea despre vaccinuri, cred că lucrurile sunt foarte dezechilibrate, cu o focalizare exagerată pe cazurile extrem de rare (și uneori nedovedite) ale riscurilor vaccinării și cu indiferență față de riscurile foarte concrete și periculoase pe care aceste boli grave le comportă.
RC: În România, există și doctori care participă la campanii antivaccinare, iar unii dintre ei susțin că tratează cu remedii homoepate efecte secundare ale unor vaccinuri. Deci nu doar oamenii de rând, ci și unii specialiști au aderat al această mișcare, de unde și dificultatea unor părinți de a lua decizia bună.
JW: Înțeleg foarte bine că poate fi foarte derutant și stresant, dar trebuie să spun și că, din păcate, uneori există motivații amestecate atunci când unii doctori recomandă un anumit tratament cu care câștigă clienți, bani și pot avea tot felul de beneficii de pe urma faptului că promovează terapii neobișnuite, nevalidate și care nu au fost acceptate în practica generală. Părerea mea e că și ei poartă o mare responsabilitate când pacienții lor mor sau ajung la probleme serioase doar pentru că au crezut într-un doctor care le-a dat un sfat ce nu era în concordanță cu dovezile științifice. Dar mai este aici o chestiune foarte importantă – îndeosebi pentru creștini – anume că temelia însăși a medicinei moderne stă pe o înțelegere creștină a felului în care a făcut Dumnezeu lumea. Dacă te uiți în istoria medicinei, abordarea medicală modernă își are obârșia în biserici și mănăstiri, unde exista credința că Dumnezeu îi cheamă pe creștini să aibă grijă de cei care erau bolnavi (cu lepră, muribunzi etc.). Deci există o frumoasă istorie a preocupărilor medicale creștine. Iar medicii creștini împărtășeau convingerea că, de vreme ce Dumnezeu ne-a creat după chipul și asemănarea lui și a creat lumea, e posibil ca mințile noastre să înțeleagă cum funcționează această lume, care sunt principiile de bază ale funcționării corpului uman sau cum pot fi folosite medicamentele pentru a vindeca boli. Iar medicii creștini de azi – printre care mă număr – cred că practica medicală modernă se armonizează cu credința creștină. Noi continuăm o lucrare christică: tratăm boala și luptăm cu moartea, cu convingerea că viața e valoroasă.
Temelia însăși a medicinii moderne stă pe o înțelegere creștină a felului în care a făcut Dumnezeu lumea.
Pe mine mă surprinde cum oamenii sunt dispuși să accepte binefacerile medicinei occidentale atunci când au, de exemplu, o infecție gravă și o tratează cu antibiotice, iar dacă au un accident acceptă operații care să le repare membrele fracturate sau care să le redea vederea, dar când tot aceiași savanți, care lucrează după aceleași metode, dezvoltă vaccinuri, atunci gata, totul devine parte a unei conspirații, oamenii respectivi sunt răi, ticăloși. Dacă ești gata să respingi orice fel de tratament, dacă susții că abordarea medicală occidentală în ansamblul ei este eronată, periculoasă și influențată de corupție, atunci înțeleg atitudinea. Dar dacă ești gata să profiți de toate beneficiile pediatriei, dar refuzi numai această zonă a ei [vaccinarea], atunci trebuie să-mi spui, de pildă, mie, care susțin vaccinarea, fie că undeva am comis o greșeală fundamentală gravă în felul în care interpretez dovezile științifice și sunt complet rătăcit în acest domeniu, fie, mai grav, că sunt un profesionist corupt plătit de companiile farmaceutice ca să livrez otravă copiilor, iar toată activitatea mea de pediatru desfășurată pentru a salva copii are la bază, de fapt, motivații malefice. Exagerez puțin, dar numai ca să arat cât sunt de uimit. Sunt complet năucit, mărturisesc, cum oameni perfect raționali și inteligenți pot crede așa ceva și consider că în bună măsură asta se datorează dezinformărilor vehiculate pe internet.
RC: Ce părere aveți despre foști cercetător, care susțin că au lucrat în interiorul unor companii farmaceutice, iar pe urmă ies public cu un soi de autodenunțuri în care afirmă că, de fapt, acolo se petrec multe lucruri necurate? Există un cercetător francez care explică diverse erori care s-au făcut, în istorie, în cazul vaccinurilor. Pe astfel de confesiuni se poate construi și următorul raționament de înțeles: ce ne facem dacă se mai întâmplă astfel de erori, iar noi vom afla abia ulterior?
JW: Reiterez ce am spus mai înainte: nu există medicament complet fără riscuri. Evident că există întotdeauna posibilitatea ca în procesul tehnologic de producere a vaccinului – în ciuda eforturilor uriașe de a evita orice contaminare – să apară o eroare de producție, o contaminare. Deci nu se poate afirma niciodată că un medicament este 100% sigur. Dar revin la balanța riscurilor unde trebuie puse și riscurile pe care le presupune refuzul unui tratament. După cunoștințele mele, numărul celor care au decedat din pricina unui vaccin este infim. Nu cred că la nivel global se găsesc mai mult de 1-2 cazuri printre copiii vaccinați, dar, potrivit știrii deja menționate, doar în România au murit 60 de copii de la rujeolă, iar la nivel mondial sunt mii de decese. Fiecare dintre aceste morți era evitabilă. Dacă pui mii de decese sigure în balanță cu un risc ipotetic mic [al vaccinări], mie îmi pare foarte irațional să procedezi astfel. Deci cred că aceste frici acționează la un nivel profund irațional și cred că teoriile conspiraționiste sunt zămislite de oameni care sunt împotriva structurilor oficiale, împotriva comunităților științifice, politice, economice – pe motiv că toate aceste sfere de influență și de putere fac parte dintr-o conspirație uriașă, iar ceea ce vedem noi diferă complet de ceea ce se întâmplă în realitate. Și aceste teorii conspiraționiste devin deosebit de influente. Însă eu cred că, în general, ar trebui să ne opunem răspândirii acestor teorii conspiraționiste, fiindcă nu prea au legătură cu realitatea.
RC: Este citat adesea Yehuda Shoenfeld, un imunolog israelian, care a scris o carte în care argumentează că vaccinurile pot cauza boli autoimune și pot stimula apariția unor boli autoimune.
Dacă ești gata să respingi orice fel de tratament, dacă susții că abordarea medicală occidentală în ansamblul ei este eronată, periculoasă și influențată de corupție, atunci înțeleg atitudinea.
JW: Da, mi-e cunoscut. Din nou, nu cred că putem exclude ca imposibilă o asemenea ipoteză, de vreme ce mecanismul de acțiune a vaccinului este de a stimula sistemul imunitar al organismului. Este evident că există această posibilitate teoretică. Dar și aici e important să înțelegem cum funcționează sistemul imunitar. În cazul unui bebeluș, sistemul său imunitar este bombardat în mod constant cu sute de virusuri și bacterii. Ceea ce nu înseamnă că majoritatea copiilor vor dezvolta probleme autoimune. De fapt, este atestată o creștere a maladiilor autoimune, dar cercetările științifice au arătat că nu există o legătură între această creștere și vaccinuri, ci mai degrabă există o legătură cu îmbunătățirea nivelului de igienă. Paradoxal, creșterea standardelor de igienă face ca organismul să fie mai predispus la probleme autoimune. În țările sărace, unde igiena este foarte precară, și bolile autoimune sunt foarte rare. Nu pare să existe așadar o legătură cu vaccinul, ci cu alți factori.
RC: Am descoperit cu surprindere că se face o legătură între vaccin și apariția cazurilor de transgenderism, deoarece, se argumentează, unele vaccinuri ar fi fost cultivate pe celule fetale, iar dacă folosești celule de gen feminin și vei vaccina un băiat, îi vei afecta ADN-ul.
JW: Nu există absolut nicio dovadă medicală sau științifică în sprijinul unei asemenea idei. Știm bine care sunt diferențele dintre un băiat și o fată, la nivel cromozomial: XX e fată, XY e băiat. Dar orice ți-ar fi injectat în corp nu va schimba cromozomii XX sau XY. Așa că teoria care susține că s-ar petrece cine știe ce transformare misterioasă care să influențeze ulterior genul copilului ține exclusiv de zona fantasticului și nu are nicio legătură cu știința.
RC: Ce părere aveți despre problemele de etică pe care le ridică producerea vaccinurilor? Este adevărat că se folosesc celule de fetuși avortați?
Paradoxal, creșterea standardelor de igienă face ca organismul să fie mai predispus la probleme autoimune. În țările sărace, unde igiena este foarte precară, și bolile autoimune sunt foarte rare.
JW: Există îngrijorări etice vizavi de celulele de pe care provin culturile. Majoritatea acestor celule însă provin din tumori, sunt celule tumorale care continuă să crească în laborator. Dar au fost și încercări de a lucra cu celule stem sau cu celule obținute din fetuși avortați. Resping folosirea celulelor de avortoni sau de embrioni. Dar, din câte știu eu, celulele folosite pentru producerea vaccinurilor standard nu intră în categoriile controversate. Însă, în general vorbind, este important ca orice companie să aibă niște standarde etice pentru modul de lucru al laboratoarelor, iar eu mereu am urmărit să mă asigur că, orice tehnică s-ar folosi, nu va fi preluat material celular de la fetuși avortați sau de la embrioni umani.
RC: Este omenirea pregătită să traseze un cadru etic pentru viitoarele biotehnologii și pentru medicina viitorului?
JW: Este foarte important ca orice cercetare medicală să se desfășoare într-un cadru etic foarte bine precizat. Am lucrat în domeniu peste 30 de ani și aveam parte de supraveghere etică deosebit de strictă, trebuia să cerem permisiunea unui comitet etic independent pentru cercetările întreprinse. Am făcut parte și din grupul celor care stabileau norme etice cadru. Există îngrijorări majore vizavi de cercetarea medicală desfășurată fără control etic. Nu cred că ceea ce avem este eficace în toate cazurile, mereu există încălcări. Dar consider că oamenii pot fi încredințați că medicamentele prescrise în actul medical „ortodox” sunt dintre cele produse sub reglementări etice corespunzătoare, în acord cu acel cadru moral care guvernează activitatea medicală.
RC: Ați anticipat deja, dar mai insist puțin. Am auzit de diverse tipuri de vaccinuri (inactivate, atenuate), despre excipienți periculoși (aluminiu, mercur). Ce ar trebui să facă un părinte ca să ia o decizie rațională și informată pentru binele copilului lui și în cine să aibă încredere?
Fiecare părinte vrea să facă ce-i mai bine pentru copilului lui și se îngrozește gândindu-se că vreun medicament sau vreo injecție pe care copilul o primește i-ar putea face, de fapt, rău.
JW: Este o întrebare dificilă și dureroasă. Fiecare părinte vrea să facă ce-i mai bine pentru copilul lui și se îngrozește gândindu-se că vreun medicament sau vreo injecție pe care copilul o primește i-ar putea face, de fapt, rău. Deci înțeleg foarte bine, ca părinte, de ce oamenii iau chestiunea asta atât de personal. Dar tocmai nivelul ridicat de îngrijorare ne face vulnerabili la oamenii care alimentează aceste îngrijorări. Din păcate, sunt mulți care încearcă să se facă remarcați, să atragă atenția, să câștige adepți pe internet, să facă bani, oameni din media care vor să își „vândă” articolele. Dacă pui un titlu precum „Medicii spun că vaccinurile sunt sigure”, nimeni nu va fi interesat să citească, nu faci bani cu așa ceva. Dar dacă spui „Vaccinurile ucid – noi statistici îngrijorătoare”, milioane de părinți vor deveni interesați, dorind să verifice, să afle. Există un imbold colosal pentru a crea anxietate, deoarece asta produce bani, vizibilitate și popularitate. Știm bine că, pe internet, poveștile despre ură, despre violență, despre conspirații sunt foarte numeroase, pentru că aduc vizibilitate.
Trebuie să facem un pas în spate și să privim riscurile cât mai rațional, un demers foarte dificil. Dar ar trebui știut, de pildă, că riscurile la care este expus copilul când primește un vaccin sunt mai mici decât riscul la care e expus când îl așezi în scaunul lui din mașină și călătorești prin oraș. Chiar așa stau lucrurile din punct de vedere statistic: e mai riscant să îți duci copilul cu mașina decât să-i faci un vaccin. Și totuși ce părinte s-ar îngrijora peste măsură când își pune copilul în scaunul de mașină? Iar acest fapt ne arată că nu prea analizăm rațional riscurile. Nu gândim logic și e de înțeles, dar e bine să fim conștienți de asta și să acceptăm că mereu există riscuri în tot ce facem cu copiii. Când urci pe scări cu copilul în brațe există un anumit risc să te împiedici, să cazi și să-i produci un traumatism cranian. Am văzut cu ochii mei multe asemenea cazuri. Până și casa este un loc foarte periculos pentru copii, dar nu ne îngrijorăm permanent și nu încercăm toată ziua-bună-ziua să ne protejăm copiii, deoarece am ajuns să acceptăm acest gen de riscuri. Dar riscul pe care-l presupune acul cu care e înțepat brațul copilului și prin care sunt introduse niște medicamente despre care nu știm unde și cum au fost produse este pus într-o cu totul altă categorie de riscuri.
Chiar așa stau lucrurile din punct de vedere statistic: e mai riscant să îți duci copilul cu mașina decât să-i faci un vaccin.
Într-adevăr, este legitim să te întrebi în cine poți avea încredere. Și de aceea revin la întrebarea de mai înainte: ai încredere în sistemul medical în general? În caz de accident, îți duci copilul la spital sau la homeopat? Când ai nevoie de o operație, ai încredere în anestezistul care te adoarme, ai încredere în chirurg? Ai încredere în doctorul care te tratează de pneumonie? Fiindcă, dacă ai încredere – și sunt motive întemeiate să acorzi încredere medicinei moderne (de regulă, cei operați nu mor, cei mai mulți care iau antibiotice nu mor etc.) – și dacă în orice altă privință ai încredere în pediatru, ar fi logic să ai încredere și în privința vaccinurilor, în loc să ai încredere în cineva de pe internet despre care nu știi mare lucru, dar e foarte convingător când vorbește despre riscurile vaccinurilor.
RC: Ce ne puteți spune despre vaccinurile de tip „3 în 1” sau „5 în 1”? Nu ne dau peste cap sistemul imunitar? Nu îl suprastimulează? Chiar și unii medici sunt nesiguri și nu prea știu să explice nici cum funcționează, nici dacă prezintă mai multe riscuri decât un vaccin simplu.
JW: În schema actuală de vaccinare, un bebeluș poate primi un vaccin care combate simultan 5 boli, iar unii, într-adevăr, spun că este foarte periculos, că suprasolicită sistemul imunitar și că ar fi mult mai puțin riscant să se administreze un singur vaccin o dată. Din nou, e la mijloc o înțelegere eronată a sistemului imunitar. La naștere, un bebeluș nu a fost expus deloc la infecții. Dar de cum iese din burta protectoare a mamei, este expus la numeroase virusuri și la tot felul de infecții. Dacă este hrănit la sân, bebelușul este protejat de aceste infecții cam încă 1-2 luni. Însă după această perioadă când imunitatea maternă nu mai funcționează, bebelușul este expus la sute de infecții. E înfiorător să te gândești – dar așa stau lucrurile – că oriunde l-ai scoate, sunt sute de virusuri sau bacterii la care-l expui simultan. Iar sistemul său imunitar reacționează și generează simultan anticorpi împotriva tuturor acestor microbi. Dacă nu am fi capabili de această performanță, am fi dispărut ca specie cu mult timp în urmă, decimați de infecții. Este un sistem impresionant de sofisticat, capabil să producă simultan anticorpi împotriva a sute de agenți patogeni. Astfel că ideea că 5 vaccinuri simultane ar produce o supraîncărcare a sistemului reprezintă o înțelegere eronată a modului de funcționare a imunității.
RC: Să discutăm puțin despre aspectul financiar al acestei probleme. Ziceați mai devreme că oamenii care promovează conspirațiile adesea pot trage beneficii din asta, inclusiv sub raport financiar. Dar, cel puțin în România, argumentul merge în felul următor: acești oameni nu au nimic de câștigat când ne spun că vaccinurile sunt periculoase, dar doctorul are un câștig din vaccinări. Iar relativ recent, un doctor care a participat la o emisiune televizată, a fost identificat pe o listă de persoane sponsorizate de o companie farmaceutică.
Ideea că 5 vaccinuri simultane ar produce o supraîncărcare a sistemului reprezintă o înțelegere eronată a modului de funcționare a imunității.
JW: Este legitim să te întrebi în cine poți avea încredere. Și de aceea revin la întrebarea de mai înainte: ai încredere în sistemul medical în general? În caz de accident, îți duci copilul la spital sau la homeopat?
E foarte ușor de zis că toate companiile farmaceutice sunt malefice, dar rămâne faptul incontestabil că aproape toate medicamentele pe care le folosim sunt produse de companii farmaceutice comerciale. Dacă renunți la tot și decizi să accepți doar medicamente produse de organizații nonprofit sau de către universități, care nu au un interes comercial, atunci 95% din medicamentele în uz ar dispărea de pe piață. Și atunci, dacă ajungi la spital, anestezicul folosit când ai nevoie de o operație este produs de o companie farmaceutică, iar acest lucru este valabil pentru orice aspirină și orice vitamină pe care o iei – toate sunt produse de companii. Problema este modul de funcționare a acestor companii comerciale: firește că vor să facă profit, dar producând un medicament bun și eficient. Dacă însă medicamentul nu este eficient sau are efecte adverse grave, compania falimentează și multe au falimentat, din pricina unor efecte secundare ale medicamentelor produse. Deci companiile farmaceutice au tot interesul să producă medicamente cât mai sigure și cât mai eficiente. Ideea că o companie ar crea un produs intenționat nociv sau periculos pentru sănătate este ridicolă, fiindcă ar fi cea mai sigură cale spre faliment pentru firma respectivă. Interesul acestor companii coincide cu interesul pacientului care vrea să se asigure că medicamentul este eficient și cât mai sigur posibil. N-am niciun fel de legături și n-am primit niciodată bani de la vreo companie farmaceutică și totuși pledez pentru folosirea medicamentelor în general, nu doar a vaccinurilor, pe care le-am prescris în cariera mea de pediatru, deoarece cred sincer că sunt pentru binele pacientului.
RC: Și remediile homeopate sunt produse de niște companii comerciale…
Ideea că o companie ar crea un produs intenționat nociv sau periculos pentru sănătate este ridicolă, fiindcă ar fi cea mai sigură cale spre faliment pentru firma respectivă.
JW: Da, dar care fac profit mic, pentru că testele științifice n-au dovedit că aceste remedii ar avea vreun efect. Dimpotrivă, medicamentele convenționale și-au dovedit iar și iar eficacitatea și beneficiile. Acesta e motivul pentru care cei care le produc fac profituri mai mari decât cei care se ocupă de remedii homeopate.
RC: Aducem vorba și despre foarte celebra idee că vaccinul poate produce autism.
JW: Toate studiile făcute au relevat că nu există niciun fel de probe în acest sens. Dar tema revine periodic în actualitate și dă bătăi de cap părinților vulnerabili, care trebuie să decidă pentru copiii lor. După părerea mea, cei care susțin așa ceva au efectiv mâinile pătate cu sânge nevinovat.
John Wyatt este profesor emerit de pediatrie neonatală, etică și perinatologie la University College London. De asemenea, funcționează ca cercetător la Faraday Institute for Science and Religion, Cambridge. A lucrat ca pediatru vreme de peste 25 de ani. Wyatt a fost apropiat al teologului John Stott, iar în prezent face parte din bordul care se ocupă de moștenirea culturală și teologică a acestuia. Savant cu convingeri creștine, este angajat în dezbaterile etice privitoare la relația dintre credința creștină și descoperirile științifice de ultimă oră. Poate fi urmărit și pe pagina web personală.
Notă: De reținut că interviul datează dinaintea pandemiei și nu include referiri la vaccinul anti-Covid, dar publicarea lui a fost blocată o vreme din motive obiective. A consemnat Teofil Stanciu.
(Va urma)
Susține revista Convergențe!
Vrem să lărgim echipa și să tipărim cele mai bune materiale.


0730020283
Memorează numărul în agenda telefonului tău iar apoi folosește aplicația Revolut pentru a face o donație.
*Menționează "Donație Convergențe"

Plată cu OP
ASOCIAȚIA DECENU.EU
CUI: 37579166
NR. ÎNREG: 15/A/10.03.2017
LEI: RO21INGB0000999906900531
EUR: RO98INGB0000999906931543
SWIFT : INGBROBU