Întruparea ca paradigmă

Distribuie:

 Atât în lumea antică, cât și în zilele noastre unicitatea și noutatea mesajului creștin se disting prin afirmația că Dumnezeu se face om, că el se unește cu propria creație pentru a împlini ceea ce și-a propus pentru om și lume. Întruparea Fiului lui Dumnezeu a fost anunțată profetic și pregătită din vechime prin istoria poporului evreu și de aceea reprezintă cheia înțelegerii întregii revelații biblice (Evr. 10:1). În creștinism, venirea Cuvântului lui Dumnezeu în lume nu este un accident și nu se limitează la o necesitate soteriologică. Planul divin de a uni cu sine toate lucrurile (Ef. 1:10), adică omul și întreaga creație, și de a face posibilă viața veșnică pentru ființa creată se poate realiza doar pe această cale a coborârii Fiului în lume pentru a deveni consubstanțial cu oamenii. Întruparea Fiul lui Dumnezeu ia în calcul și natura noastră căzută, pe care o asumă așa cum este, o vindecă din interior și o scoate de sub puterea păcatului și a morții prin exemplul său de viață, prin moartea și învierea sa. Pentru spiritualitatea creștină, întruparea reprezintă o paradigmă care semnifică toate dimensiunile existenței și are implicații în toate aspectele vieții.

Întruparea Fiul lui Dumnezeu ia în calcul și natura noastră căzută, pe care o asumă așa cum este, o vindecă din interior și o scoate de sub puterea păcatului și a morții prin exemplul său de viață, prin moartea și învierea sa.

O spiritualitate a întrupării presupune o experiență holistă care integrează întreaga realitate în Cristos, în iconomia restaurării și împlinirii destinului creației. Prin adevărul întrupării, credința creștină își asumă o înțelegere care depășește toate concepțiile clasice ce pun în opoziție pe Dumnezeu și lumea, spiritul și materia, sufletul și trupul, bărbatul și femeia etc. Prin inițiativa Cuvântului de a se face trup și de a locui printre noi plin de har și de adevăr (In. 1:14), iconomia lui Dumnezeu devine una a participării creației la opera unirii tuturor lucrurilor cu Dumnezeu în Cristos (Ef. 1:10). În spiritualitatea creștină, întruparea reprezintă cheia care resemnifică întreaga experiență umană din lume și îi descoperă sensul conferit de creator. Trupul complex al acestei lumi și al întregului univers este de acum casa lui Dumnezeu într-un sens profund, nu doar ca loc al manifestării rațiunilor și înțelepciunii sale, ci ca prezență personală accesibilă, plină de iubire și dăruire slujitoare. Întruparea Fiului lui Dumnezeu este actul suprem al iconomiei divine, actul prin excelență al revelării de sine a lui Dumnezeu care are impact asupra întregii realități. Experiența lui Dumnezeu cu noi (Emanuel) ne arată care este cu adevărat locul omului în univers și care este vocația sa de ființă personală, liberă și capabilă de iubire. Evenimentul întrupării reprezintă punctul de cotitură pentru experiența umană și a lumii. Prin Isus Cristos, în istorie se instaurează o nouă creație, se pune la dispoziția noastră viața și experiența unui om nou, al doilea Adam, și un mod de viață care se exprimă în coordonatele asumării relației fondatoare cu Dumnezeu. Întruparea lui Dumnezeu oferă lumii omul desăvârșit, cel ce a atins destinul hărăzit de Dumnezeu în lume și a deschis orizontul eternității.

Prin Isus Cristos, în istorie se instaurează o nouă creație, se pune la dispoziția noastră viața și experiența unui om nou, al doilea Adam, și un mod de viață care se exprimă în coordonatele asumării relației fondatoare cu Dumnezeu.

În Isus se realizează o solidaritate specială atât la nivelul omului, cât și una cu Dumnezeu. Grație întrupării Fiului, în lume se formează trupul unei comunități care îi leagă pe oameni într-o experiență nouă și îi invită la un salt calitativ al existenței lor. Urmarea lui Cristos, trăirea după modelul său și în relație cu el conturează un nou tip de spiritualitate în lume. Omul primește vocația de a participa la ceea ce oferă Isus Cristos, la ceea ce el a realizat ca om în lume. Spiritualitatea creștină este una a întrupării în sensul că fiecare credincios are șansa actualizării în propria experiență a modelului vieții lui Cristos, poate întrupa ceea ce Dumnezeu ne pune la dispoziție prin experiența Fiului său în lume. În același timp, prin întrupare, Cristos îi leagă pe oameni într-un mod cu totul nou de Dumnezeu și le oferă posibilitatea unei existențe personale și a unui raport cu divinul așa cum nu s-a mai întâmplat niciodată. Întruparea presupune o nouă relație între cuvânt și trup, între Dumnezeu și om, între văzut și nevăzut, și definește o nouă viziune despre dinamica vieții omului ca una a devenirii întru asemănarea cu Cristos și a unirii cu Dumnezeu. Iconomia divină ni se descoperă ca un proiect al cărui scop este acela ca Fiul lui Dumnezeu să ia chip în noi (Gal. 4:19) sau să fim îmbrăcați cu Cristos (Gal. 3:27), să întrupăm valorile și adevărurile pe care ni le oferă cu generozitate.

Ca Fiu al lui Dumnezeu ce a devenit om, Isus Cristos este pentru noi atât suprema revelație a lui Dumnezeu, cât și revelația deplină despre om. Întruparea ne dă șansa fără precedent de a-l cunoaște pe Dumnezeu și reprezintă și oportunitatea de a ne cunoaște mai bine pe noi înșine. Isus Cristos ni-l arată pe Dumnezeu prin modul în care el se raportează la persoanele divine și la lume, însă totodată ne face transparentă umanitatea sa, profunzimea experienței umane ca persoană aflată în dialog cu persoana divină. El este exemplul și ținta noastră, este calea, adevărul și viața pentru om și pentru întreaga lume (In. 14:6).

Vezi și alte articole din grupajul „Și cuvântul s-a făcut trup…”

Notă: Textul face parte dintr-un proiect editorial în lucru.

(Imagine: Icoană din Rusia medievală, înfățișând scene din viața lui Isus)

Distribuie:
Dănuț Jemna

Lasa un comentariu