Pe scurt: A fi neo-protestant înseamnă a introduce o reformă în sânul Reformei, adică, a descoperi neajunsurile teologice, filosofice și de orice altă natură existente în sânul protestantismului și a le corecta, folosind drept criteriul revelația creștină autentică, așa cum s-a decantat ea de-a lungul istoriei urmașilor lui Hristos. Dragostea pentru scrierile sfinte este sămânța spirituală pe care neo-protestanții au conservat-o de-a lungul iernii comuniste și pe care au predat-o generației următoare. Cultivarea entuziasmului religios în biserici neo-protestante este o formă de distanțare față de insuficiența spirituală a creștinismului bibliofil. Transformarea bisericii în sală de spectacol a fost întregită apoi … Continue reading Neo-protestantismul românesc între derută și reformă