Peripeții etice

Distribuie:

La singura casă de bilete deschisă în gara din Miercurea Ciuc era o coadă imensă. Eram cu un grup de studenți care se întorcea de la o conferință. Trebuia să ajungem la Pitești și nu ne permiteam să pierdem trenul. Am urcat și am căutat „nașul” să îi spunem că nu am putut să luăm bilete. Ne-a asigurat ca nu e nici o problemă, să ne căutăm locuri și vine el la noi. Și așa a fost. Numai că atunci a început târguiala. Dar de ce vreți bilete, le decontați? Nu le decontam, dar așa e corect. A, dar nu pot să vă dau bilete reduse că ați urcat dintr-o gară cu casă de bilete. Dar e vina noastră că funcționa doar o casă de bilete la atâția călători? Ne număram banii și unii nu eram siguri că o să avem pentru București-Pitești dacă plăteam acum prețul întreg.  El ne-ar fi lăsat cu mai puțin, dar dacă noi insistam să ne taie bilet… Chiar așa: de ce insistam să ne taie bilet dacă nici nu decontam și, pe deasupra, trebuia și să plătim prețul întreg? Că așa e corect în fața legilor statului și în fața lui Dumnezeu. A, sunteți sectanți?

***

Cu 2 ani înainte, cadru similar, trenul Pitești-Slatina. Din grupul de navetiști care îi arătau „nașului” bancnotele de 10 000 de lei vechi, unul a scos un bilet adevărat care costa de trei ori pe atât. Spre stupoarea colegilor care l-au și înjurat prietenește:  „al `reacu o bere n-ar fi dat, dar bilet și-a luat”.

***

Înapoi înprimul tren. Am ajuns în Brașov cu întârziere de vreo oră. Cum era și normal. Trenul spre București ne aștepta deja pe peron. Dacă îl ratam, pierdeam și ultima legătură spre Pitești. Nicio șansă să alergăm să cumpăram bilete. Abia am avut timp să trecem dintr-un tren în altul. De data asta  „nașul” era o doamnă. Să urcăm liniștiți că vine ea la noi mai târziu.

***

„Nu tată, am ieșit din sistem pentru că nu îmi convenea. Păi ca să îmi fac pensiune, m-au pus să fac un curs de ghid turistic. Am făcut. Apoi nevastă-mea să facă un curs de bucătar. A făcut. Și după ce ne-am înscris pensiunea au început să vină peste noi controalele. Ba să le dăm să mănânce, bă să le dăm pește. Și tot ne dădeau amendă. Mi-au dat 3 milioane vechi doar fiindcă pe chitanță în loc de Nicu C. PFA am scris numai Nicu C. Păi pentru 3 litere, 300 de lei? Așa am ieșit din sistem și acuma primim numai prieteni”. Ce puteam să îi zic, că dacă plătește taxe cinstit e mai bine pentru el? Că era clar că nu e. Și domnul Nicu nici nu-i… sectant.

***

Trenul Brașov-București în care abia ne urcasem, era plin de nu te puteai mișca. Nici vorbă de locuri, nici urmă de „naș”. Și care student nu s-ar fi rugat să nu mai ajungă la noi până coboram?

Numai că unele rugăciuni nu sunt făcute să fie ascultate oricât de sincer s-ar ruga studentul. Și doamna a ajuns în cele din urmă la noi. Vrem neapărat bilete? Voiam. Că nu poate să ne dea reduse dacă ne-am urcat din Brașov. Deja știam. Și e păcat că sunt o grămadă de bani. Ne-am făcut calculele. Avea dreptate. Nu mai aveam bani să ajungem la Pitești.

***

Ceva mai către zilele noastre. Discuție cu cei mici care sunt în clasa a șasea. Copiii se plâng că ceea ce îi învățăm noi acasă nu funcționează. „Colegii noștri dau vina pe noi și doamna îi crede pe ei când mint și se acoperă unii pe alții. Noi nu mințim și tot pe ei îi crede.” În lumea „reală” ieși mai bine dacă minți . Asta ți-o poate spune și orice dentist care dă chitanțe pe toată suma și care, apropo, e în dezavantaj față de concurența care nu dă.

***

În trenul ăsta, doamna „naș” e binevoitoare. Dacă am zice că ne-am urcat din halta Brașov în loc de gară, ar putea totuși să ne dea bilete reduse că acolo nu e casă. Și ne-ar rămâne bani să ajungem și la Pitești.

Dar nu putem să zicem că ne-am urcat din haltă când noi ne-am urcat din gară. De ce nu, se miră pe drept cuvânt doamna? Că nu ar fi corect în fața statului și nici a lui Dumnezeu. Spre amuzamentul doamnei și groaza grupului. Și deși i-a stat întrebarea pe buze, nu a mai pus-o.

***

Dar în lumea „reală” chestia asta nu funcționează 100%. Mai ales când îmbătrânești și mai lași garda jos. Sau când mașina nu trece noxele la ITP și nu ai bani de un catalizator nou. Sau când ești grăbit și e absurd să mergi cu 50 în localitate când tirul ăla stă lipit de tine și nu poate să depășească. Și te gândești și la el că e plătit să meargă, nu să stea. Să nu mai vorbim de cazul în care cineva din familie ajunge la spital.

***

Auzi, știi ce, zice doamna „naș”, așa nu vrei tu, într-alt fel nu e corect. Ia lasă că nu vă mai dau eu bilete deloc să văd ce mai ziceți atunci. Uite așa că nu vreau. Și dacă vă întreabă cineva îi spuneți să vină să vorbească cu mine. Și cum a zis, a și plecat că avea treabă.

***

Tata intrase pe contrasens, e drept, dar semnul nu era vizibil și fusese pus de curând. Polițaiul care l-a oprit era dispus „să ne înțelegem” și am fi ieșit mai bine dacă plătea șpaga. „Dar nu era corect față de legile statului și față Dumnezeu” așa că tata s-a întors cu amenda în buzunar. A închis portiera și am plecat unde aveam treabă, noi, 7 sectanți într-o Dacie cu 5 locuri.

Eticheteetică
Distribuie:
Cristian Voiculescu

Lasa un comentariu