Protest: Despre materialismul ştiinţei

Distribuie:

Motivaţia autentică a ştiinţei este adevărul, nu tehnologia şi cu atât mai puţin pofta de stăpânire a preoției materialiste moderne. Neglijarea acestui adevăr de către lumea contemporană a ştiinţei generează o adevărată criză a omului, dar şi o criză a cunoaşterii ştiinţifice însăşi, care a ajuns astăzi victima unui blocaj ideologic. Astfel, pe lângă excluderea din start şi fără drept de apel a ipotezelor care nu se supun paradigmei materialiste, înstăpânirea materialistă asupra sufletelor conduce şi la demoralizarea savanților şi a cercetătorilor autentici, deoarece, după toate aparenţele, scopul nu mai este astăzi acela de a-i convinge pe ceilalţi că ai dreptate, ci acela de a o lua înaintea lor, de a parveni; sau de a te lupta pentru a nu fi îndepărtat de pe poziţia ta profesională de către vreun artist al parvenirii, ale cărui abilităţi de bază ţin de ştiinţa fofilării în sistem, mai degrabă decât de vreo altă formă a cunoaşterii. Apoi, prin faptul că ştiinţa contemporană a ajuns servitoarea tehnologiei, cunoaşterea adevărului despre natură a fost împinsă într-o poziţie secundară, transformându-se într-un scop de mâna a doua, fiind adesea cu totul neglijată. Ceea ce ne interesează acum este, cu precădere, prosperitatea economică personală sau supravieţuirea prin satisfacerea apetiturilor pecuniare ale celor care ne susţin financiar doar în vederea unui astfel de ţel. Orgoliul şi banii au trecut înaintea adevărului şi chiar a onestității ştiinţifice. Iată un adevăr pe care trebuie să-l rostim răspicat şi cu îndrăzneală, pentru că numai adevărul ne poate face liberi.

S-a ajuns în felul acesta la un gen de fundamentalism materialist, din pricina căruia ştiinţa a devenit exclusivistă şi limitată, adică, incapabilă să mai ţină seamă şi de alte puncte de vedere decât cel materialist sau decât cel propriu.

După cum oricine poate înţelege, cauza acestor situaţii este mentalitatea materialistă, adică, materialismul etic şi axiologic, forme atitudinale care se întemeiază, la rândul lor, pe materialismul metafizic, un reziduu al mentalităţii care a produs comunismul şi care a fost susţinută ulterior de propaganda comunistă, după opinia unora, cu un succes răsunător în Occident. Această ideologie a pus stăpânire pe mintea intelectualilor şi a oamenilor de ştiinţă, chiar mai mult, pe sistemul care ar trebui să-i susţină în efortul lor de cunoaştere. S-a ajuns în felul acesta la un gen de fundamentalism materialist, din pricina căruia ştiinţa a devenit exclusivistă şi limitată, adică, incapabilă să mai ţină seamă şi de alte puncte de vedere decât cel materialist sau decât cel propriu. Există printre oamenii de ştiinţă, nu fără excepţii desigur, o adevărată oroare faţă de ideea de Dumnezeu. Fundamentaliștii vechii paradigme hylostatice se sperie la gândul că nu sunt ei singura inteligenţă din univers, deşi faptul de a plasa structuri dogmatice şi de credinţă deasupra experienţei directe a lumii şi deasupra verificărilor personale îi predispune pe oameni la spălarea creierului. În acelaşi timp, a nu lua în considerare nicio altă convingere, în afara celor materialiste, reprezintă astăzi, din partea unui om de ştiinţă, un abuz, nu doar la adresa cunoaşterii, ci chiar la dresa umanităţii. Mergând pe această cale, nu se ajunge la un scepticism sănătos, ci la un alt tip de bigotism; un lucru cu atât mai periculos cu cât paradigma materialistă este astăzi în descompunere, în rândurile celor care ţin seama de înaintarea reală a cunoaşterii. Materialismul a ajuns la capătul puterilor sale, fără să fi explicat totul.

Orgoliul şi banii au trecut înaintea adevărului şi chiar a onestității ştiinţifice.

Prezenţa bigotismului materialist în practica ştiinţei contemporane se poate vedea şi în faptul că oamenii de ştiinţă care se ocupă de subiecte care implică o paradigmă non-materialistă sunt atacați, în revistele de specialitate, cu ferocitatea specifică bigotului, folosindu-se adesea un limbaj de cartier. Orice om de ştiinţă care nu susţine „linia de partid” a materialismului dominant e considerat un retardat. De ce? Pentru că îndrăzneşte să-şi orienteze eforturile în direcţia unor subiecte interzise de miliţia materialistă. Ştiinţa nu mai este astăzi efortul sincer şi deschis către cunoaşterea adevărului, oricare ar fi el, ci s-a transformat în carcera totalitară a materialismului militant şi răzbunător. Materialismul a devenit o mentalitate de turmă, atât la nivelul publicului larg, cât şi în ştiinţă, unde turma atacă violent orice dizident.

Din cauza acestei forme de fundamentalism, întregul proiect ştiinţific a ajuns astăzi profund distructiv pentru societate, sub raport moral şi sub raportul valorilor spirituale în general. Identificăm astfel o incompatibilitate între domnia materialismului militant şi înflorirea rasei umane.

Înaintăm în prezent către propria noastră pieire, împinși fiind de forţa centrifugă a unui materialism răsuflat, care nu ar fi trebuit niciodată să depăşească statutul unei metodologii.

În acest context, nu trebuie să uităm că, în pofida triumfalismului său, ştiinţa interpretată materialist nu este capabilă să sufle nici măcar o vorbă despre natura conştiinţei, singurul fenomen din lume de care suntem cu adevărat siguri, în centrul paradigmei materialiste aflându-se convingerea că nu există decât materia care poate fi descrisă cu ajutorul ecuațiilor fizicii matematice. Această paradigmă este la fel de impotentă şi în ce priveşte explicarea apariției vieţii pe Pământ, naşterea universului şi originea ordinii sale sau relaţia activităţilor conştiinţei cu substratul ei biologic. În pofida acestor lucruri, materialismul continuă să fie impus cu vigoare. E un dezastru faptul că întreaga societate se supune mental şi comportamental acestei miliţii pretins ştiinţifice.

Fără îndoială, ştiinţa trebuie respectată, dar nu mai mult decât merită şi nu ca una care ar avea ultimul cuvânt de spus în orice domeniu al existenţei umane, plasându-se astfel deasupra cunoașterilor bazate pe conceptul de valoare. Trebuie să înţelegem că deprinderile matematicianului nu sunt cele necesare explorării posibilităţii unei paradigme cu adevărat noi. Mai mult, aflându-ne într-o ţară din estul Europei, nu trebuie să uităm că materialismul de această factură a fost acela care a constituit, a impus şi a susţinut comunismul, ca singură formă posibilă de organizare socială. Sperăm să nu fim întru totul profetici, afirmând lucrul acesta, un totalitarism al societăţii de consum reprezentând o posibilitate cât se poate de reală. Ca să ne dezvoltăm, trebuie să cunoaştem atâta ştiinţă câtă există, după care trebuie să fim cinstiţi cu experienţa noastră în privinţa domeniilor în care ştiinţa nu poate să pătrundă.

Ca să ne dezvoltăm, trebuie să cunoaştem atâta ştiinţă câtă există, după care trebuie să fim cinstiţi cu experienţa noastră în privinţa domeniilor în care ştiinţa nu poate să pătrundă.

Paradigma materialist-mecanicistă a condus, la vremea ei, la obţinerea multor succese, dar acum ea şi-a epuizat energia. Chiar marii savanți care au pus bazele ştiinţei moderne – Newton, Kepler, Descartes etc. – nu au devenit materialiști, după stabilirea acestor temelii. Ei au fost şi au rămas nişte oameni cu înclinaţii spirituale puternice, unii dintre ei fiind chiar creştini devotați. În urma unei experienţe spirituale Descartes a descoperit cogito-ul şi a creat paradigma raționalistă, pentru a nu se pierde în lumea experiențelor posibile. Materialismul s-a dezvoltat ulterior, trecând prin etapele de dezvoltare ale oricărei religii. În felul acesta, el a instituit o nouă formă de rigiditate, în locul celei apuse. Rolul său a fost acela de a ajuta conştiinţa europeană să producă instrumentele necesare studierii materiei, dar generalizarea acestei paradigme ne-a adus astăzi în plină criză umană, ştiinţifică şi ecologică. Înaintăm în prezent către propria noastră pieire, împinși fiind de forţa centrifugă a unui materialism răsuflat, care nu ar fi trebuit niciodată să depăşească statutul unei metodologii.

Acum, la sfârşit paradigmei materialiste, ştiinţa deturnată de această filosofie ne informează că suntem în pericol, fără ca ea să dispună de mijloacele necesare depăşirii acestui moment de criză de care ea însăşi se face responsabilă. După cum bine se ştie, orice autoritate omenească insensibilă la adevăr şi incapabilă să se deschidă cinstit înaintea adevărului este afectată de orbirea megalomaniei. O astfel de aroganţă a aparţinut la un moment dat bisericii, dar acum ea aparţine ştiinţei materialiste. Exterioritatea lipsită de lumina interiorului este o stare de întuneric, ceea ce înseamnă că astăzi ne găsim într-o epocă a întunericului, nu a luminilor. Fără îndoială, este important să obții o claritate maximă privitoare la lucrurile despre care vorbești, dar excluderea oricărui lucru care nu poate fi explicat cu claritate este actul unei masive aroganţe şi al unei incalculabile ignoranţe.

Orice autoritate omenească insensibilă la adevăr şi incapabilă să se deschidă cinstit înaintea adevărului este afectată de orbirea megalomaniei. O astfel de aroganţă a aparţinut la un moment dat bisericii, dar acum ea aparţine ştiinţei materialiste.

Datorită materialismului ei, de altfel nenecesar, ştiinţa rămâne în continuare supusă constrângerilor unui profund reducționism materialist. Nu se mai recunoaşte ca ştiinţifică decât o gândire care conduce la descoperirea cărămizii ultime a realităţii. Acest realism naiv este boala metafizică a unei mari părţi din ştiinţa actuală; este o tendinţă motivată de dorinţa noastră de a manipula şi a controla realitatea, cu scopul de a profita financiar de pe urma ei. Este un scop care diferă de intenţia înţelegerii naturii ca atare şi din pricina lui realitatea nematerială e considerată astăzi un subiect tabu, o atitudine consolidată apoi cu ajutorul agențiilor de sponsorizare. Dorinţa de predictibilitate şi control este cea care împiedică ridicarea noii paradigme. Am ajuns cu toţii victime ale poftei iraţionale de a aduna bani, fără capăt şi fără să înţelegem că banul nu este bogăţie, ci doar promisiunea bogăţiei. Rostul său este acela de a mijloci schimbul bunurilor adevărate, nu acela de a fi confundat cu astfel de bunuri. În virtutea acestei confuzii însă, omenirea a căzut în capcana tezaurizării unei posibilităţi, neglijând sarcina conservării bunurilor reale. Este o stare de hipnoză produsă de confundarea iluziei cu realitatea.

Stăpânirea materialismului asupra ştiinţei şi apoi a mentalităţii generale este situaţia care trebuie în primul rând schimbată astăzi, în vederea conservării civilizaţiei. La efortul acesta trebuie să participe în aceeaşi măsură oamenii de ştiinţă care doresc să se elibereze de sub epitropia totalitară a acestei filosofii şi a oricărei filosofii, cât şi oamenii care şi-au asumat sarcina difuzării ştiinţei în rândul populației. Pentru că omul actual creditează rezultatul ştiinţific, este imperios necesar ca instrumentul ştiinţei să fie reposedat de către reprezentanţii gândirii cinstite şi lipsite de agende filosofice sau de interese financiare care mizează pe distrugerea spiritualităţii. Fără îndoială, se obţin mai mulţi bani de pe urma unui om care nu vede înaintea ochilor decât bunuri materiale şi care este astfel dispus să se înrobească obţinerii lor cu orice preţ, decât se pot obţine de pe urma unui om care înţelege valoarea spirituală a vieţii şi care poate flămânzi şi altfel decât trupeşte. Dacă se întreabă cineva de ce materialismul este susţinut cu atâta înverşunare, răspunsul se găseşte la nivelul intereselor financiare şi, implicit, al celor de putere, pentru că omul-trup este mult mai uşor de subordonat decât omul-spirit. Iată un adevăr care poate explica o mulţime de lucruri.

Materialismul a ajuns la capătul puterilor sale, fără să fi explicat totul.

În încheiere, am dori să menţionăm cuvintele cuiva care spunea că putem trezi din somn un om care doarme, dar nu putem trezi din somn un om care pretinde că doarme. Motivul stă în faptul că acesta de pe urmă doarme mai adânc decât cel dintâi. Astfel, printre curiozitățile condiţiei umane se numără şi faptul că cei care pretind că dorm sunt cufundați mai adânc în somn decât cei care dorm.

(Photo by Liv Hema on Unsplash)

Susține revista Convergențe!
Vrem să lărgim echipa și să tipărim cele mai bune materiale.

Alege moneda

Alege suma

Doneaza prin Revolut

0730020283

Memorează numărul în agenda telefonului tău iar apoi folosește aplicația Revolut pentru a face o donație.
*Menționează "Donație Convergențe"

Plată cu OP

ASOCIAȚIA DECENU.EU

CUI: 37579166

NR. ÎNREG: 15/A/10.03.2017

LEI: RO21INGB0000999906900531

EUR: RO98INGB0000999906931543

SWIFT : INGBROBU

Distribuie:
Dan Tomuleţ

Lasa un comentariu