Între falsa dezbatere ideologică și soluții pragmatice

17 May 2025

Analizând dezbaterile legate de alegerile prezidențiale, am avut sentimentul că am asistat la un demers cu totul nelalocul lui, la o dispută care se dă pe un teren fals, la un construct destul de artificial alimentat și întreținut de mass-media. De aceea cred că miza dezbaterilor din această campanie nu a fost și nu este una ideologică. Nu a fost vorba despre susținerea unor idei de factură politică bine conturate, cu argumente și cu proiecte clare de viitor. Cred că cei doi candidați au fost mai degrabă aruncați într-o dispută care pare că se dă pe terenul ideilor sau al opțiunilor politice. Apreciez că în mod artificial s-a supralicitat această dimensiune ideologică atât de către actorii din jurul celor doi candidați, dar mai ales de poziția jurnaliștilor care i-au interogat sau care au comentat afirmațiile lor.

Când este vorba despre George Simion, nu cred avem de a face cu un candidat care are cu adevărat un proiect politic și care își asumă o viziune ideologică clară.

Ceea ce s-a întâmplat însă ca urmare a acestui demers este faptul că am obținut o polarizare și mai mare a populației, o radicalizare a discursului din spațiul public și din social media. Publicul larg a început să opereze cu termeni tehnici care provin din filozofia politică, să facă speculații cu privire la ce înseamnă naționalism, democrație, stat de drept, suveranitate, libertate ș.a.m.d. Nu că ar fi un lucru rău în sine ca populația să dezbată aceste concepte, dar scurta noastră democrație și nivelul de alfabetizare politică, pe lângă cel de implicare în viața civică, au transformat tot demersul într-o dispută neproductivă, a ridicat nivelul de tensiune socială, a scos la iveală nemulțumiri de tot felul, de la unele întemeiate până la altele induse de mecanismul manipulării.

Când este vorba despre George Simion, nu cred avem de a face cu un candidat care are cu adevărat un proiect politic și care își asumă o viziune ideologică clară. El nu este nici naționalist și nici suveranist, nu are profilul unui politician aflat la extrema dreaptă din punct de vedere politic. Mai degrabă, el este un candidat de conjunctură, un individ care se folosește de o sumedenie de instrumente preluate din discursul altor candidați sau din pozițiile politice ale altor lideri, construind un discurs sincretic, incoerent și care vehiculează termeni cu încărcătură emoțională pentru a câștiga aderența unor oameni aflați în criză. Acest actor politic este un produs de conjunctură care s-a trezit deodată că are în spatele lui o mulțime de votanți. După un mecanism relativ simplu, partidul AUR și președintele său apar ca un rezultat secundar, prin efectul de tip supapă care eliberează o parte din tensiunea socială acumulată atunci când sistemul politic este în derivă. Nu ne putem aștepta nici de la liderii partidului și nici de la cei care îi votează să aibă sau să formuleze coerent un proiect politic. Ca fenomen conjunctural, el asigură doar o tranziție și poate juca doar roluri minore. Însă pentru că este un produs al crizei, este supralicitat și obține o atenție mult prea mare din partea publicului. Mecanismul său de derulare mizează pe dimensiunea emoțională care poate fi alimentată cu elemente retorice care apelează la trecut, la mituri și personalități, la o istorie cosmetizată, la idealuri vehiculate într-o tradiție culturală de lungă durată. Din păcate, o parte a populației a intrat în acest joc, iar presa a intrat în capcana de a acorda prea multă atenție acestui mecanism și de a-i construi un conținut ideologic formal când acesta de fapt nu există. Cea mai bună dovadă este legată de modul în care George Simion a adoptat discursul și abordarea lui Călin Georgescu, adică s-a raliat la un conținut care nu are de a face cu politica, ci cu demagogia, populismul și manipularea.

Ce diferă la cei doi candidați este faptul că unul ne propune un joc ideologic și soluții salvatoare, dar fără nici un suport în realitate, în timp ce celălalt se arată realist, nu propune miracole, ci ne invită să înțelegem care este cu adevărat starea în care ne zbatem.

Cât îl privește pe Nicușor Dan, nu știu dacă el a intuit această capcană în care sunt proiectați candidații la prezidențiale prin intermediul presei. De aceea l-am văzut frecvent aproape jenat să răspundă la o serie de întrebări cu caracter ideologic – unele menite a contracara discursul lipsit de logică politică al contracandidatului, iar altele destul de forțate pentru contextul cultural românesc. Cu alte cuvinte, inclusiv Nicușor Dan a fost frecvent aruncat într-o dispută fără o miză reală, fiind pus să analizeze subiecte irelevante sau complet nedemne de a fi luate în seamă. În replică, mai degrabă l-am văzut în largul lui abordând probleme concrete cu care se confruntă societatea românească și la care se gândește în mod realist să propună o serie de soluții benefice.

De fapt cred că aici este întreaga miză a acestor alegeri. Ne aflăm în fața unei grave crize politice (partide măcinate de lupte interne și de lideri corupți) și administrative (un stat supradimensionat și ineficient) care alimentează deja un derapaj în plan economic și societal. Reala dezbatere nu este legată de mixul sincretic de idei de împrumut cu care operează George Simion, ci de capacitatea unui președinte și apoi a unui premier și a unui guvern de a propune măsuri concrete de a depăși această criză. În mod paradoxal, sondajele arată că un procent foarte ridicat al populației înțelege că destinul țării noastre este legat de parcursul euro-atlantic, însă când este vorba despre ce conducători și ce măsuri ne pot ține pe acest parcurs lucrurile nu mai sunt la fel de clare. Logica cetățenilor, indiferent de gradul de alfabetizare politică, este mult mai clar conturată prin analiza rezultatelor obținute de politicieni și a gradului de bunăstare a societății. Reacția oamenilor nu se referă la doctrina politică a candidaților sau a partidelor, ci la onestitatea lor și la capacitatea de a propune și implementa soluții. De vreme ce partidele cu tradiție din această țară au ajuns la această criză fără precedent, oamenii nu mai doresc să-i crediteze și nu mai sunt dispuși să le acorde votul.

Nicușor Dan a fost frecvent aruncat într-o dispută fără o miză reală, fiind pus să analizeze subiecte irelevante sau complet nedemne de a fi luate în seamă.

Din fericire, la aceste alegeri avem doi candidați care cumva corespund așteptărilor publicului. Ei nu provin din partidele care au condus această țară timp de 30 de ani și nu pot fi acuzați că au participat activ la derapajul în care ne aflăm astăzi. Ce diferă la cei doi candidați este faptul că unul ne propune un joc ideologic și soluții salvatoare, dar fără nici un suport în realitate, în timp ce celălalt se arată realist, nu propune miracole, ci ne invită să înțelegem care este cu adevărat starea în care ne zbatem și care este direcția care ne poate permite identificarea și implementarea unor măsuri care pot aduce schimbarea dorită. De asemenea, Nicușor Dan ne sugerează maniera sănătoasă de a ne raporta la factorul politic printr-o implicare activă în viața societății, fără așteptarea de a avea un lider providențial, carismatic și autoritar care să ne salveze din actuala criză.

(Image by TyliJura from Pixabay)