Deconvertire… musulmană

30 December 2021

M-am deconvertit. S-a întâmplat repede. Pe nepusă masă. Sau pe nepus baptistier. Nu știu exact, că nu mi-am format încă o teologie proprie. Totul e ca apa. Dar știu sigur c-am devenit musulman baptist. Eram musulman și m-am botezat întru Allah. Am strigat „La ilaha illa Allah, Muhammadur rasoolu Allah”, în momentul scufundării. Atunci s-a produs minunea. Pesemne din cauza lichidului intrat pe nas și pe gură în același timp. Acum nu mai sunt sigur de mântuirea mea, pentru că deviza convertirii a fost cam gâlgâită. Mă întreb cine mă va înțelege: Allah sau Dumnezeu?

Dovada deconvertirii? Soția mi-a făcut un rasol, dacă tot am strigat lozinci, și iată, mi-am schimbat obiceiurile alimentare. Sper să nu mă radicalizez. Nu mai vorbesc de băutură. Nu tu bere. Nu tu vin. Nici țuică. Da’ dacă nu-i slană, nu-i așa bai că nu-i țuică. Pagubă-n prune! Moarte porcilor! De Crăciun!

Am vrut să-mi construiesc un minaret pe domeniul public. Primăria a zis că-i destul minaretul din centru la care merge tot creștinu’. Am aplicat pentru un minaret personal, pe cefe-ul propriu. Șotia a spus da. C-o singură condiție: să rămân monogam. Am zis da. Ba am zis și igen. Acum e baptistă musulmană și ea! Sau invers. Etnia rămâne de stabilit la alegere. Nu la alegeri!

Deci, mi-am pus și minaret la casă fără să mai aștept aprobările de la primărie. Sper să nu declanșeze o cruciadă împotriva mea. Cum nu este muezin prin apropiere am și giobul ăsta. Mă urc în minaret de cinci ori pe zi și mă chem la rugăciune. Că sunt atâta de ocupat că aproape uit de rugăciune. Apoi iau covorașu’ lui Moxi, foxterierul de companie al copiilor, și mă prostern.

Stați să vedeți: la început nu știam de câte ori trebuie. După un timp mi-am dat seama că dacă mă doare căpățâna de atâta bănguit, a trecut timpul de rugăciune. Plus persecuția lui Moxi: are ăsta niște colți… și covorașu’ miroase a animal spurcat!

Vineri mă duc la geamia baptistă. Aici ascult propria mea predică despre tradiție, locul femeii în moskeie, învelirea capului femeii, rolul femeii în societate și eliminarea apostaților. Sâmbătă fac pauză în semn de respect pentru religia falsă a înaintașilor și duminică pun de un mic jihad sătesc. Dacă era unul mai mare se întindea peste săptămână, dar așa, limitat, e numai bun. Se poate aplica individual sau în grup.

Jihadul meu de musulman baptist este personal, adică eu lupt. Și este și colectiv, adică luptă și ei. Nu cu mine! Cel personal se desfășoară la peluza terenului de fotbal al comunei. Cel colectiv, după meci, când împreună cu alți coreligionari în devenire jihadăm arbitrul. Dacă nu ne iese meciul. Săptămâna trecută, era cât pe ce să luăm beregata celui de centru. Dar nu l-am putut prinde. S-a autobotezat în pârâul local care, fiind iute, l-a luat la vale. Tot asta urma să-i facem și noi. Cum ce? Să-l botezăm… la vale.

Presa a scris de-un creștin înecat, dar eu cred c-am reușit să-l convertesc, cu toate că n-am mai reușit să-l salvez. Am fi fost doi musulmani baptiști, că el s-a botezat în ultima clipă ca tâlharul de pe cruce. Io cred că-i mântuit… Allah e mare.

Cu hajul stau cam rău. Nu mă pot duce la Mecca, că secta mea nu-i recunoscută oficial, dar am hotărât să mă duc la Oradea, care este considerată Ierusalimul baptiștilor. Baiu-i că deși este Ierusalimul baptiștilor, Oradea nu-i bună la închinare: e la apus și la Coran scrie că tre’ să ne închinăm către răsărit.

Dar poate dau acolo de un muftiu, un cadiu, un hoge sau un ayatolah de pastor care îmi pune o pilă unde trebuie. Adică la Mecca. La Medina am fost, dar nu mai vreau să fiu plimbat ca de la Ana la Caiafa. Apropo, am instituit o petiție onlain cu protest: să se corecteze cărțile sfinte ale creștinilor. Marele preot nu putea fi Ana, o femeie.

Deci religia mea este superioară și o să cucerească întreaga lume. Primul pas a fost făcut. Mă duc la o manifestație pașnică de interzicerea explozibililor sau explozivilor. Voi manifesta în fața tuturor instituțiilor. Pot să trec pe la toate cu tramvaiul. Nici nu mă dau jos. Dacă nu văd ei protestul meu, e problema lor. Cine mai vine?

Dacă umplem un tramvai facem turul Ierusalimului gratis. Nu mai încape un controlor. Și punem de o eclesie musulmană sui generis. Nu ne poate detecta nimeni, nu ne trebuie spațiu, nu plătim facilități. Cu sau fără bilet, în tramvai avem la dispoziție o oră de confort. De ce nu s-a gândit nimeni la asta? Bag sama că-n Oradea s-au construit multe moskei creștine de multe milioane de euroi. Cu banii ăștia aș cuceri toată lumea, ba aș primi Luna bonus. Sau cel puțin semi-Luna…

Ha!