10 tipuri de vot la alegerile din 2024

2024 - an electoral

20 November 2024

Alegerile duble din toamna asta sunt deosebit de importante, dar oferta electorală nu este pe măsura momentului. Motivele sunt multiple, ținând de un melanj nefericit dintre clasa politică și apatia civico-politică a cetățenilor. Încerc să conturez câteva categorii de vot pe care le vom vedea sau le vom exercita.

1. Votul politic. Fiecare partid are un nucleu dur care votează pur și simplu cum i se spune. Cea mai ilustrativă situație mi se pare cea a PSD, unde candidatul în sine nu contează, ci faptul că a fost propus de partid. Ar putea candida chiar și un obiect și ar fi ales, dacă partidul așa decretează. Incompetența devine virtute, iar defectele candidatului sunt semne ale umanității sale. Dacă e bine sau nu că se votează așa nici nu mai contează, câtă vreme votul merge unde se cere. Putem discuta cum s-a ajuns aici, dar e un subiect de sine stătător.

Cred că există foarte mulți oameni care votează un anumit candidat ca să pedepsească actuala clasă politică.

2. Votul strategic. Cel mai evident va fi acest vot în primul tur al alegerilor prezidențiale, unde se va decide cine se clasează pe primele două locuri. Este evident pentru toată lumea că Ciolacu merge mai departe. Dar este important cine îl va concura. George Simion nu cred că are vreo șansă reală, fiindcă electoratul PSD este mai numeros decât cel al AUR, iar posibilitatea ca Simion să atragă voturi din altă parte (de la PNL, USR) este foarte mică, mulțumită modului în care s-a poziționat până acum. Sunt șanse mici ca oameni care l-au preferat pe Diaconescu sau au votat cu Lasconi în primul tur să se ducă spre Simion în al doilea, de exemplu.

3. Votul pedeapsă. Cred că există foarte mulți oameni care votează un anumit candidat ca să pedepsească actuala clasă politică. Totuși, nu toate voturile pedeapsă se vor îndrepta către partide sau candidați care se legitimează ca fiind anti-sistem. Este cunoscut faptul că există o parte însemnată din electoratul PNL care sancționează prin vot deriva partidului. Iar anul acesta există două motive deosebit de puternice pentru un vot pedeapsă: alianța imorală și sufocantă cu PSD (care, practic, a crescut PSD-ul ca pondere în preferințele electoratului și a compromis și ce mai rămăsese din PNL) și supușenia tâmpă față de Iohannis – un cadavru politic pe care PNL, prin liderul său, are nechibzuința să-l târască după sine cu religiozitate.

4. Votul de conștiință. Vor fi cetățeni care vor dori să aleagă cum le dictează conștiința. La cum arată sistemul electoral românesc însă, aceste voturi fac jocurile altora. Nu contest acest tip de vot, însă vreau să subliniez că e bine ca omul care votează să fie conștient și care sunt consecințele la distanță. De pildă, orice vot dat unui candidat minor crește automat șansele de detașare pentru Ciolacu și un contracandidat facil în turul doi. Deci, cel mai probabil, votul de conștiință va avea drept rezultat un succes pe linie pentru PSD! Indiferent cum am judeca, nu cred că o conștiință onestă poate ignora acest rezultat previzibil și trebuie să și-l asume într-o formă sau alta.

Vor fi cetățeni care vor dori să aleagă cum le dictează conștiința. La cum arată sistemul electoral românesc însă, aceste voturi fac jocurile altora.

5. Votul interesat. Aici este vorba în primul rând despre cei – relativ puțini – care vor avea beneficii directe din victoria unui candidat sau trecerea pragului electoral al unui partid. Ar putea fi, riguros vorbind, o subspecie a votului politic, dar merită o categorie distinctă dintr-un motiv foarte serios: toate partitele politice românești (inclusiv cele recente, care se vor alternative) funcționează în logica clientelismului – ceea ce înseamnă că oamenii care muncesc pentru partid se așteaptă la o răsplată dacă se poate de la stat! Adică, ai lipit afișe la partidul X, dar primești o funcție într-o instituție publică – recompensa ta o plătește poporul, nu partidul. Interesul pentru binele comun este extrem de redus, în realitate, la fiecare ciclu electoral avem cohorte întregi de oportuniști care așteaptă să le vină rândul la împărțit funcții, sinecuri, contracte preferențiale etc. Sau măcar să-și recupereze „investiția”.

6. Votul în/cu scârbă. Și acesta e tot o subspecie, dar a votului strategic. Diferența o face mai degrabă atitudinea – lehamitea – spre deosebire de alegerea mai cerebrală și mai puțin implicată emoțional a votului strategic. E votul „cu mâna la nas”, dat de oameni cu conștiință civică, dar care sunt puși să aleagă între candidați nefrecventabili. Cam cum s-a întâmplat cu mulți când aveau de ales între Vadim și Iliescu.

7. Votul pseudo-evlavios. Fără să fie constituie neapărat o categorie distinctă, acest tip de vot se poate regăsi aproape în fiecare dintre celelalte specii și, mult prea frecvent, justifică o indiferență pretins religioasă față de lumea politică. Dumnezeu îi rânduiește pe conducători, zic cei care cultivă această atitudine, așa că fie e totuna ce votăm, fie mai bine nu votăm nimic, că nu vrem să avem de-a face cu lumea. Problema, de fapt, este aici ipocrizia: fiindcă toți cei care făceau un titlu de glorie din puritatea lor politică au devenit brusc foarte politici la referendum, când au transformat votul în test al credinței. Sub această haină pseudo-evlavioasă uneori se ascund preferințe politice foarte ferme, iar alteori lipsa oricărui simț civic minimal (am putea să-i spunem „nesimțire” în unele situații).

Interesul pentru binele comun este extrem de redus, în realitate, la fiecare ciclu electoral avem cohorte întregi de oportuniști care așteaptă să le vină rândul la împărțit funcții, sinecuri, contracte preferențiale etc. Sau măcar să-și recupereze „investiția”.

8. Votul mesianic. Văr bun cu precedentul, votul mesianic este gălăgios, histrionic și sentențios. Se dă întotdeauna cu garanții maximale: acesta e omul/partidul care va rezolva toate problemele sau cele mai importante probleme ale țării. El vine în tandem cu candidatul/partidul mesianic, care se recomandă ca izbăvitor, ca eliberator. Astfel că nu mai e vorba despre un exercițiu politic, ci intri direct în religie. Votul e ofrandă adusă trimisului divin. Sau cel puțin un cuvânt din imnul triumfal. Votul mesianic este adesea echivalat cu însăși voia lui Dumnezeu pentru o țară sau pentru întregul pământ. Iar candidatul/partidul capătă imunitate – oricine se atinge de el este de la diavol.

9. Votul turmentat. Deși denumirea este vădit ironică, această categorie de votanți este destul de numeroasă. Sunt oamenii care, pe bună dreptate, nu reușesc să găsească un candidat care îndeplinească două condiții: să îi reprezinte și să aibă niște șanse la turul doi. Nu e vorba doar de nehotărâți sau neinformați, ci și de oameni care țin seama de mai multe criterii, care nu pot ignora realitatea ultimilor ani cu PNLPSD, dar nici nu gustă retorica anti-sistem.

10. Votul prin absență. Este un tip aparte de vot care, în fond, creditează întreaga clasă politică. Fiindcă nu există un boicot generalizat, care poate că ar pune pe gânduri politicienii mai responsabili, acest tip de „vot” este apreciat de marile partide – ați remarcat, sper, că votul pentru parlamentare pică fix în weekendul cu 1 Decembrie. De aia e așa, ca să nu fie participarea prea numeroasă. Acest vot transmite o indiferență deziluzionată, justă, cu siguranță, dar utilă pentru cei care vor să nu-și vadă aranjamentele tulburate de oameni care își manifestă nemulțumirea în mod vizibil – printr-un protest, prin organizare civică sau în alte feluri care ar putea consolida democrația și diminua obediența față de partide.

Închei simplu, riscând să spun: mai bine votezi prost decât să nu votezi deloc. Deoarece, cu perseverență și un pic de memorie, un vot prost azi poate fi unul bun la următorul scrutin. De asemenea, calitatea listelor se poate schimba de la un ciclu electoral la altul și măcar în câte un județ, diverse partide să-și primenească listele și să mai schimbe garniturile. Caracterul politicienilor de pe liste contează, fiindcă, la urma urmei, e singura bază pentru încrederea acordată. Evident, nici ideologiile politice nu pot fi ignorate, însă tot ele pot fi foarte înșelătoare și să favorizeze accesul unor indivizi cel puțin dubioși în politică. În fine, voturile numeroase la parlamentare pot forța intrarea în parlament a unor formațiuni mici, care să spargă partidele sau alianțele monolit.

Photo by Arnaud Jaegers on Unsplash