Papa Francisc la Blaj

Distribuie:

Duminică, pe Câmpia Libertății de la Blaj, am asistat la vizita papei Francisc, un eveniment istoric, fie și numai pentru faptul că nu se știe când mai vine un papă în România pentru o vizită de 3 zile și cu prezență în 4 locuri cheie pentru spiritualitatea catolică și ortodoxă.

« 2 de 3 »

Plecați la drum încă de sâmbătă după-amiaza, ca să putem poposi peste noapte în apropiere, iar dimineața să ne prezentăm înainte de 7 – ora limită de acces pentru autovehiculele care transportau pelerinii – în parcările amenajate la marginea Blajului, am ajuns suficient de repede ca să nu prindem aglomerație. Orașul era amenințat de nori și împânzit de zeci de polițiști cu rol mai degrabă de ghizi ușor apatici.

Evenimentul central al prezenței suveranului pontif pe Câmpia Libertății a fost beatificarea celor șapte episcopi ce păstoreau Biserica Greco-Catolică în momentul în care a fost scoasă în afara legii de către comuniști.

În răcoarea dimineții, era plăcut să te plimbi pe jos și simțeai un fel de fraternitate cu toți pe cei pe care îi întâlneai pe cale și care mergeau într-o singură direcție. Ajunși la intrarea în sectorul pentru care aveam bilet, ne-am înșirat cuminți la o coadă de câteva zeci de persoane, de toate vârstele. Odată trecuți de filtrele destul de stricte de la intrare – cu verificări de bagaje și obiecte suspecte – am ajuns încă devreme (înainte de ora 8) în incinta perimetrului delimitat de niște garduri metalice.

Mai multe camere (am numărat vreo 15) de la TVR, instalate în diverse puncte erau pregătite să preia imagini și să le transmită pentru uzul televiziunilor și pentru ecranele uriașe montate în mai multe locuri astfel încât și cei ce nu vedeau scena să poată fi martori la ceea ce urma să se întâmple.

Voluntarii în tricouri albastre – cu sutele – erau pregătiți să ofere asistență și purtau umbrele galbene cu care, la momentul potrivit din liturghie, aveau să semnaleze locurile în care au venit preoții ca să îi împărtășească pe cei doritori. Și afară, și înăuntru, se găseau preoți disponibili să asculte spovedaniile credincioșilor.

Popularitatea și mediatizarea de care s-au bucurat cei șapte martiri sporește, fără-ndoială, prestigiul Bisericii Greco-Catolice, care va trebui să găsească modalitatea de a-și asuma cu smerenie capitalul de simpatie și de a perpetua aceste pilde de credință și demnitate.

Lume multă, pestriță, surprinzător de mulți copii, unii chiar foarte mici, în cărucioare sau în brațe. Se stătea la început mai mult în picioare, dar erau destui și inspirați care își aduseseră scăunele de voiaj. După ce s-a ridicat soarele – în ciuda șanselor de ploaie ce păreau să se concretizeze pe la 8-9 – s-a stat și pe jos, pe iarbă.

Papa a venit abia pe la ora 11, precedat de oficialitățile române. Iohannis a coborât la intrarea pe Câmpia Libertății și a mers până la scena principală pe jos, împreună cu consoarta. A fost aplaudat de cei prezenți. Ulterior am aflat că și alți politicieni de rang înalt au participat, dar probabil că au ales alte intrări.

Când și-a făcut apariția în celebrul „papa mobil”, papa Francisc, deși era zâmbitor, arăta obosit, iar starea pare să-l fi însoțit pe toată durata evenimentului. Pe scenă era flancat de toți episcopii greco-catolici din țară și de o cohortă de episcopi catolici din țară și străinătate. Și în rândul publicului, am văzut oameni de alte naționalități. Am văzut un steag ucrainean, unul polonez, am auzit vorbindu-se în limbi slavone, în italiană, în germană. Precum și în toate dialectele și graiurile românești.

Există mai multe motive pentru care vizita papei Francisc la Blaj poate fi considerată un moment istoric. Întâi de toate, este o premieră absolută ca un papă să viziteze oficial centrul simbolic al greco-catolicismului românesc. Biserica Unită cu Roma, Greco-Catolică, își leagă numele de momente și inițiative esențiale pentru istoria României, de la celebra Școală Ardeleană până la Marea Unire și, mai târziu, la rezistența anticomunistă.

Greco-catolicii au instituit astfel un model la care pot, ba chiar trebuie, să privească și celelalte biserici care au fost persecutate sub comunism, dar nu s-au preocupat să-și cinstească luptătorii pentru credință.

Evenimentul central al prezenței suveranului pontif pe Câmpia Libertății a fost beatificarea celor șapte episcopi ce păstoreau Biserica Greco-Catolică în momentul în care a fost scoasă în afara legii de către comuniști. Recunoașterea sacrificiului lor poartă strălucirea unei mărturii fără compromis, dar nu poate fi separată de partea întunecată reprezentată de regimul comunist criminal și complicitățile BOR în această afacere.

Popularitatea și mediatizarea de care s-au bucurat cei șapte martiri sporește, fără-ndoială, prestigiul Bisericii Greco-Catolice, care va trebui să găsească modalitatea de a-și asuma cu smerenie capitalul de simpatie și de a perpetua aceste pilde de credință și demnitate. Totodată, beatificarea de la Blaj ne obligă pe toți să privim înapoi, la propria istorie, și să revizităm acea epocă pentru o analiză onestă. Cele întâmplate atunci nu țin doar de trecutul comunist, ci de trecutul României și al românilor. În plus, greco-catolicii au instituit astfel un model la care pot, ba chiar trebuie, să privească și celelalte biserici care au fost persecutate sub comunism, dar nu s-au preocupat să-și cinstească luptătorii pentru credință.

Un element esențial în vizita de la Blaj a fost mesajul papei Francisc. Având câteva repere precise – de ordin istoric, confesional, etnic și politic – mesajul a încurajat solidaritatea și a vizat, așa cum ne-am obișnuit, categoriile defavorizate, nedreptățile comise în numele unor ideologii sau interese, nevoia de reconciliere, importanța atitudinii milostive față de semeni și valoarea curajului. Un creștinism trăit, concret, vizibil.

Mesajele papei Francisc nu au dat nicidecum loc de afirmare unor tendințe centrifuge – indiferent dacă ar fi fost motivate etnic, confesional sau național –, ci au ilustrat cu fidelitate sloganul vizitei în România: să mergem împreună.

Deloc de neglijat e și efectul mediatic pe care l-a generat vizita papei în România. Fiind cel mai important vector mediatic – dintre clerici – al valorilor iudeo-creștine, se vorbește în toată presa internațională despre fiecare declarație pe care o face. Iar în acest context, s-a menționat și locul în care au fost făcute declarațiile din timpul vizitei. Întreg traseul a fost sub atenția publicațiilor și televiziunilor importante din toată lumea occidentală.

Alt fapt care merită remarcat este acela că mesajele papei Francisc nu au dat nicidecum loc de afirmare unor tendințe centrifuge – indiferent dacă ar fi fost motivate etnic, confesional sau național –, ci au ilustrat cu fidelitate sloganul vizitei în România: să mergem împreună.

Câteva sute de mii de oameni au rostit împreună crezul creștin (cu filioque, deși, amănunt interesant, greco-catolicii au dreptul să-l spună și fără), s-au împărtășit și participat împreună la liturghia condusă de către papă. E un bun prilej de meditație și de aprofundare a propriilor convingeri religioase, dar în dialog cu cele ale altor creștini.

La nivel simbolic, în România comunismul este pentru a doua oară recunoscut ca regim criminal.

La nivel simbolic, în România comunismul este pentru a doua oară recunoscut ca regim criminal, iar cel care face acest lucru este urmaș pe scaunul papal al episcopului Karol Wojtila, ulterior Papa Ioan Paul II, cunoscut pentru activitatea sa anticomunistă susținută. Tot simbolic este și faptul că beatificarea a avut loc la Blaj, recunoscându-li-se astfel greco-catolicilor contribuția la istoria acestei țări (simultan cu intrarea unor reprezentanți ai ei în canonul martirilor Bisericii Catolice), contribuție pe care, cu surprindere constat, unii încă mai încearcă să o conteste.

S-a tot discutat despre popularitatea acestui papă. Și e onest să remarcăm faptul că pe timpul vizitei a fost însoțit de un impresionant dispozitiv de protecție, inclusiv lunetiști plasați strategic pe clădiri. Dar, cu toate acestea, reușește să facă mici gesturi care sparg protocolul și care sunt menite să-l apropie de credincioșii obișnuiți. Are o anumită naturalețe și dezinvoltură care evidențiază scorțoșenia altor lideri bisericești. Probabil de aici simpatia pe care o stârnește inclusiv printre cei care nu sunt de acord cu multe dintre convingerile lui creștine în chestiuni fierbinți: avort, căsătorii gay, eutanasie etc.

Evident, popularitatea sa este ajutată mult de carisma personală pe care o ai sau nu. Dar mai este susținută și de felul în care își concepe mesajele. Dacă papa Ratzinger producea, așa cum îi stă bine unui teolog de primă mână, niște discursuri cu numeroase trimiteri istorico-dogmatice – pe care, ulterior, le descifrau armate de comentatori cultivați –, papa Francisc își formulează mesajele în termeni care ajung foarte repede la oamenii simpli și care înțeleg esențialul, după cum am văzut și la Blaj.

Și dacă ar fi să reducem discursul papei strict la componentele sale omenești, se păstrează acolo niște valori care nu sunt nici foarte cultivate în societatea actuală, nici foarte populare și nici de lepădat având în vedere criza cu multiple fațete prin care trece umanitatea.

Aceste lucruri pot fi apreciate ca atare, fără să renunți la propria teologie sau la o receptare critică a teologiei catolice. Astfel de interacțiuni cu teologii de altă culoare confesională devin prilejuri de dialog, cunoaștere reciprocă, rafinare a propriei identități și admirație pentru bogăția creștinismului în toate formele sale. Iar prin tot ce s-a întâmplat pe Câmpia Libertății, n-am simțit constrângerea de a schimba teologii, de a valida dogme, ci doar invitația de a ieși la dialog în spiritul umilinței și iubirii creștine.

Și dacă ar fi să reducem discursul papei strict la componentele sale omenești, se păstrează acolo niște valori care nu sunt nici foarte cultivate în societatea actuală, nici foarte populare și nici de lepădat având în vedere criza cu multiple fațete prin care trece umanitatea.

Firește, n-au lipsit nici problemele foarte românești: ecrane care funcționau intermitent, îmbulzeală în anumite momente, unele sincope de organizare. Dar trebuie remarcat că, în ciuda acestora, un oraș care aproape că și-a triplat populația pentru o zi și mai bine a ieșit onorabil la liman. Chiar și evacuarea mașinilor din Blaj – fapt deloc simplu – a fost făcută cu o bună rată de succes, în ciuda infrastructurii naționale precare ce și-a arătat și de astă dată limitele.

Pentru confesiunile creștine din România, vizita rămâne ca prilej de dialog și de rememorare a trecutului, precum și de prezență publică demnă, articulată, consecventă și fidelă revelației.

Privind retrospectiv, mă bucur că am putut participa la un eveniment memorabil, că am ajuns să cunosc mai multe despre Biserica Greco-Catolică (asta și grație tovarășilor de călătorie care mi-au explicat o grămadă de lucruri), să fiu de față când este recunoscut public (într-un context eclezial aparte) martiriul episcopilor ei interbelici și când Papa Francisc transmite dintr-un loc reprezentativ pentru istoria României un mesaj care transcende orice căprării omenești.

Cred că acest moment prinde foarte bine unei biserici care încă nu și-a recuperat toate proprietățile confiscate de comuniști (și am în vedere aici doar clădirile bisericilor), dar îi rămâne sarcina dificilă să gestioneze înțelept și cu privirea spre viitor un moment de glorie. Pentru confesiunile creștine din România, vizita rămâne ca prilej de dialog și de rememorare a trecutului, precum și de prezență publică demnă, articulată, consecventă și fidelă revelației.

(Photo by Nacho Arteaga on Unsplash)
Distribuie:
Teofil Stanciu

Lasa un comentariu